Astigmatismul – cauze, tipuri și simptome

Cauza cea mai probabilă pentru apariția astigmatismului este reprezentată de ereditate, iar printre factorii predispozanți se numără preexistența altor vicii de refracție, cicatricele de la nivelul corneei, precum și antecedentele chirurgicale. Dacă astigmatismul fiziologic este lipsit de simptome, în cazul astigmatismului hipermetropic pot apărea astenopatie, fotofobie și cefalee.

Articol realizat cu ajutorul doamnei doctor Diana Năstase, medic specialist oftalmologie.

Viciile de refracție sau ametropia sunt de mai multe tipuri: miopie, hipermetropie, astigmatism. Aproximativ 75% din populație se află în intervalul 0 și -/+1.9D, deci aproape toți avem un mic viciu de refracție, iar 95% din ametropii se găsesc în intervalul -4D si +6D, reprezentând variații ale ametropiei și nu stări patologice, deci viciile de refracție mici/medii nu reprezintă boli.

Dintre acestea, astigmatismul este o ametropie asferică, în care razele luminoase provenite de la mai mult de 6 m (infinitul oftalmologic) nu se focalizează într-un singur punct focal. Termenul vine din limba greacă, unde prefixul „a” înseamnă „fără” și „stigma” înseamnă „punct, țintă”.

Cauzele astigmatismului

Cauzele astigmatismului sunt neclare, totuși se consideră că este parțial determinat genetic.

Ca să înțelegem astigmatismul, ne gândim la cornee ca la o minge de rugby sau ca la o minge de fotbal ușor turtită pe orizontală, cu meridianul vertical mai abrupt decât cel orizontal, ceea ce explică astigmatismul fiziologic al corneei. (Corneea este structura bombată și transparentă a ochiului, ca o sticlă de ceas, pe care o vedem când ne uităm în oglindă, iar cristalinul este lentila ochiului.)

Prin ce se diferențiază formele de astigmatism

Astigmatismul este regulat dacă meridianele variază uniform și razele de lumină focalizează pe 2 linii perpendicular și neregulat dacă meridianele variază aleatoriu sau suprafața corneană își pierde uniformitatea, iar razele de lumină focalizează într-o formă geometrică neregulată.

După clinică:

• Astigmatismul regulat poate fi:
  • Cornean: cel mai frecvent:
    • Primar: determinat genetic.
    • Secundar: în salazion, tumori palpebrale sau după chirurgia cataractei, chirurgia refractivă.
  • Cristalinian: apare după subluxații de cristalin.
  • Retinian: produs de stafiloamele posterioare asociate miopiei degenerative.
• Astigmatismul neregulat
  • Cornean: din nou, cel mai frecvent. Cauzat de o multitudine de patologii care modifică suprafața anterioară a corneei: keratoconus, pterigion, ulcere/cicatrici/post arsuri, degenerescențe, herpes ocular.
  • Cristalinian: foarte rar, în lenticonul anterior sau posterior (o protruzie pe fața anterioară sau posterioară a cristalinului).

După poziția liniilor focale față de retină:

• Simplu: o linie focală se află pe retină, cealaltă se află în spatele retinei (astigmatism myopic simplu) sau în fața retinei (astigmatism hipermetropic simplu).
• Compus: ambele linii focale se află fie în spatele retinei (astigmatism miopic compus), fie în fața retinei (astigmatism hipermetropic compus).
• Mixt: o linie în față și cealaltă în spatele retinei.

După poziția liniilor focale una față de cealaltă:

• Conform regulii: meridianele vertical între 30 și 60 grade au o curbură mai mare, ochiul e turtit orizontal, întâlnit la copii.
• Invers regulii: meridianele orizontale între 150 și 30 grade au o curbură mai mare, ochiul e turtit vertical, întâlnit la vârstnici.
• Oblic: meridianele oblice 30-60 grade și 120-150 grade au cea mai mare putere refractivă.

După vârsta la debut:

• Prezent încă de la naștere (congenital) sau
• dobândit în urma chirurgiei oculare (ectazii oculare după chirurgia refractivă) sau în patologii oculare, cum ar fi keratoconusul (subțierea și deformarea conică a corneei).

Factorii predispozanți pentru astigmatism

Riscul de apariție al astigmatismului este mai mare în următoarele cazuri:

• Istoric familial de astigmatism, alte vicii de refracțiesau keratoconus.
• Cicatrice sau subțierea corneei.
• Miopie/hipermetropie mare.
• Antecedente chirurgicale, cum ar fi operația de cataractă.

Simptome pentru astigmatism

Astigmatismul fiziologic poate atinge valori de -0.50D până la -1D, nu produce simptome și nu necesită corecție optică. Astigmatismul simplu poate fi ușor tolerat de copii și tineri, printr-un efort de acomodație suplimentar. Astigmatismele hipermetropice sunt cele mai simptomatice pentru că sunt asociate cu astenopie, fotofobie, cefalee. După vârsta de 40 de ani, instalarea presbiopiei (necesitatea de a purta ochelari la aproape/la citit) poate accentua disconfortul pacienților cu astigmatism, din cauza dezechilibrelor produse de acomodație.

În general, pacienții cu astigmatism au acuitate vizuală scăzută și la distanță, și la aproape și manifestă simptome ca:

• Vedere încețoșată, distorsionată, neclară la toate distanțele.
• Confuzia literelor: văd mai clar literele și cifrele cu unghiuri, mai slab pe cele cu bucle (B cu P, 6 cu 9).
• Dificultăți de vedere la condus noaptea.
• Îngustarea fantei palpebrale sau mijitul ochilor.
• Astenopie sau oboseală oculară, jenă, hiperemie conjunctivală (ochi roșii) la efortul prelungit.
• Alte simptome: imaginile fantomă, diplopia monoculară.

Dacă prezentați unul dintre simptomele de mai sus, faceți o consultație la oftalmolog, deoarece unele dintre acestea pot fi cauzate de alte probleme de vedere sau de sănătate generale.

De asemenea, este important de subliniat că, de cele mai multe ori, copiii nu realizează că văd neclar, neavând termen de comparație, de aceea se recomandă screening de la nou-născuți, la 3 ani, la preșcolari, apoi periodic la școlari.

Complicații pentru astigmatism dacă nu este tratat în timp util

Astigmatismul se corectează optic, cu ajutorul lentilelor aeriene (ochelari), lentile de contact moi/dure torice, ortokeratologie sau chirurgical (LASIK, LASEK, PRK, implant cristalin artificial toric).

Deoarece copiii nu pot semnala întotdeauna părinților vederea slabă, astigmatismul necorectat poate avea un impact negativ în dezvoltarea lor, în procesul de învățare, la școală, în activitățile sportive.

Dacă astigmatismul nu este corectat la timp, până la vârsta de 5-6 ani, poate apărea ambliopie sau ochi leneș. Ambliopia apare mai frecvent unilateral, din cauza dificultății de procesare la nivelul creierului a imaginii de la ochiul mai slab, comparativ cu ochiul care vede normal, dar poate fi și bilaterală. Rezultatul este un deficit de vedere permanent și care nu mai poate fi corectat ulterior sub nicio formă.

În cazul adulților, astigmatismul necorectat are consecințe în simptomatologia neplăcută, persistentă, manifestată zi de zi, în lucrul la distanță sau în efortul de aproape. Mai mult, în încercarea de a corecta astigmatismul prin îngustarea fantei palpebrale (mijim ochii ca sa vedem mai clar), contribuim de fapt la accentuarea lui, prin presiunea aplicată de pleoape asupra corneei.