Implantul dentar reprezintă nu doar o soluție potrivită din punct de vedere estetic, ci și una funcțională, pentru înlocuirea durabilă a dinților lipsă. Procedura de fixare a acestuia este, însă, una de lungă durată și presupune un proces de vindecare format din mai multe etape.
Implantul dentar, după ce este introdus chirurgical în maxilar, fuzionează cu osul pe o durată de câteva luni, acționând ca un înlocuitor pentru rădăcina dintelui lipsă, susținându-l sau reprezentând o punte pentru dinții alăturați. Implantul imită cel mai bine un dinte natural, deoarece este de sine stătător, fără a afecta dinții apropiați și dispune de stabilitate mare. Materialul folosit cu preponderență în execuție este titanul, iar mai recent zirconiul, care permite integrarea în os fără a fi recunoscut drept obiect străin de către corp. Datorită progresului tehnologic și științific, rata de succes aferentă implantelor dentare se apropie în prezent de 98%.
Deși în trecut exista și tipul de implant dentar subperiostal, în prezent s-a renunțat la folosirea sa ca urmare a rezultatelor reduse pe termen lung prin comparație cu implantul dentar intraosos; de subliniat că datorită stabilității de care dispun, implanturile pot susține și alte proceduri/intervenții stomatologice, ajutând la fixarea dinților în poziția dorită, iar pentru pacienții cu boli gingivale ajută prin folosirea unui număr minim de implanturi.
În ce situații se recomandă implantul dentar?
Implantul dentar poate fi folosit pentru a înlocui un dinte sau mai mulți, scopul său fiind de a restabili funcționarea danturii, precum și estetica acesteia. Iată și avantajele concrete:
- Aspect fizic îmbunătățit – un implant dentar arată și se simte ca un dinte natural; datorită faptului că este menit să fuzioneze cu osul, devine permanent și este extrem de stabil.
- Vorbire îmbunătățită – atunci când dinții nu au alinierea corectă, pot să conducă la pronunție defectuoasă a cuvintelor.
- Confort sporit – spre deosebire de protezele mobile, un implant elimină disconfortul cauzat de folosirea unei danturi ce se schimbă.
- Consum de alimente ușurat – dacă dinții nu au mușcătura corectă, procesul de masticație este îngreunat. Un implant dentar funcționează ca și dinții naturali, permițând consumul de alimente preferate, fără durere sau jenă. În plus, experiența gustativă și senzitivă a pacientului cu mâncarea este îmbunătățită.
- Respect de sine crescut – un implant dentar poate să redea zâmbetul unei persoane și poate contribui la transmiterea unei imagini mai bune despre propria persoană.
- Igienă orală ameliorată – spre deosebire de o coroană dentară, implantul nu conduce la modificarea dimensiunii dinților alăturați, aceștia rămânând intacți și contribuind la o sănătate orală mai bună pe termen lung datorită unui acces mai facil pentru procesul de curățare interdentară.
- Rezistență îndelungată – un implant dentar poate rezista întreaga viață, dacă pacientul îl îngrijește corespunzător.
- Convenabilitate – protezele dentare cauzează de multe ori rușine, precum și folosirea unui adeziv pentru păstrarea dinților la locul potrivit, pe când implantul nu implică nimic din aceste aspecte.
Cum se montează un implant dentar?
Decizia pentru montarea unui implant depinde de câțiva factori, precum:
- Localizarea dintelui/dinților lipsă în cavitatea bucală;
- Calitatea și cantitatea osului unde urmează să fie amplasat implantul;
- Sănătatea pacientului;
- Costul;
- Preferința pacientului;
- Fumătorii, persoanele cu boli cronice (diabet sau boală cardiacă), persoanele care au trecut prin radioterapie la gât/cap trebuie să fie evaluate îndeaproape în prealabil.
Medicul potrivit pentru examinarea inițială este un chirurg oro-maxilo-facial sau implantolog, care verifică dacă regiunea sau pacientul se încadrează în criteriile de montaj. De asemenea, specialistul va analiza investigațiile imagistice (radiografii locale sau panoramice și/sau tomografii), evaluând totodată calitatea osului maxilar (pentru a verifica dacă este necesară adiția de os). Dacă se stabilește că implantul se poate fixa în locul respectiv, pacientul revine pentru diverse proceduri, fiind folosit un anestezic local, precum și alte sedative (după caz); de fiecare dată, însă, este vorba despre un plan de tratament individualizat.
Primul pas implică de obicei extracția unui dinte sau a mai multora dintre dinții afectați. Extrem de des în practică se apelează de asemenea la folosirea unei grefe osoase pentru a obține o bază solidă necesară implantului (când nu există suficient os). Locul respectiv necesită o perioadă de vindecare de 2-6 luni sau chiar mai mult în cazurile complexe.
Dacă există suficient os, dintele afectat poate fi extras, iar apoi se apelează imediat la procedura de fixare a implantului dentar. Procedura de lifting de sinus se realizează pentru a ridica planșeul sinusului și a grefa mai mult os în sinus, ceea ce îl va face mai potrivit pentru a susține un implant dentar.
După fixarea implantului este necesară o perioadă în care țesutul osos crește și se ancorează în suprafața rugoasă a implantului, proces ce durează 6 săptămâni – 6 luni până la formarea unei baze solide pentru dintele artificial. În această perioadă de timp este important să se evite presiunea sau stresarea zonei respective.
Apoi, după ce procesul de osteointegrare este complet (sunt necesare controale regulate la stomatolog pentru a verifica eventuale infecții dentare), pe implant se atașează o piesă metalică denumită bont protetic prin înșurubare peste care medicul poate aplica coroană, punte sau proteză ce înlocuiește dintele sau dinții lipsă (în urma unui mulaj ce reproduce fidel dintele/dinții respectivi).
Complicații asociate unui implant dentar
Fiind vorba despre o intervenție chirurgicală, există unele riscuri și complicații potențiale pentru pacient, impunându-se o planificare riguroasă pentru ca pacientul să beneficieze atât de chirurgia potrivită, cât și de vindecare.
Înainte de începerea tratamentului trebuie luate în considerare:
- Tulburările sanguine;
- Alergiile;
- Infecțiile;
- Afecțiunile medicale preexistente și medicația.
Procedura de fixare a unui implant eșuează rar și doar în cazul unei infecții, poate apărea:
- Fractura implantului;
- Poziționarea defectuoasă a acestuia;
- Lezarea zonei înconjurătoare (nervi, vase de sânge, dinți);
- Calitate precară a grefei osoase.
După intervenția chirurgicală pot apărea ca în cazul oricărei operații:
- Inflamația gingiilor și a feței;
- Învinețire;
- Durere;
- Sângerare ușoară.
Deoarece intervenția este de obicei realizată cu anestezie locală, aceasta nu este dureroasă; disconfortul post-operator variază de la o persoană la alta, fiind similar celui specific unei extracții dentare. Se recomandă aplicarea unei comprese cu gheață local pentru a reduce inflamația, iar medicul poate recomanda analgezice, antibiotice și spălături bucale pentru a susține procesul de vindecare al zonei respective.
Deoarece implantul dentar are asociat riscul de a dezvolta periimplantită (echivalentul unei boli parodontale pentru dinții naturali care poate cauza pierderea implantului în lipsa tratamentului), uneori apare inflamația gingiei și a osului adiacent implantului. De asemenea, din cauza forței excesive de mușcare sau a unei infecții bacteriene crește riscul de inflamație a țesutului.
Alături de o bună igienă orală ce presupun folosirea periuței și a pastei de dinți, a apei de gură și a aței dentare, evitarea alimentelor dure (în special după fiecare etapă din procesul de fixare), se impun controale regulate la stomatolog pentru a reduce riscul de infecție, precum și pentru eliminarea depunerilor de tartru.