Anosmia este o afecțiune caracterizată prin pierderea parțială sau totală a mirosului. Această pierdere poate fi temporară sau definitivă. Un studiu realizat în sistemul de sănătate britanic (NHS) arată că aproximativ jumătate dintre pacienții care suferă de anosmie își pot recăpăta mirosul, dacă urmează tratamentul propus de către medici.
Anosmia reprezintă incapacitatea omului de a simți mirosuri, lucru care duce la dispariția plăcerii de a mânca și inevitabil la scăderea în greutate, malnutriție sau chiar la depresie. Aceasta boală poate afecta în mod considerabil calitatea vieții.
Cauze
Există mulți factori care pot duce la anosmie. În funcție de aceștia, anosmia poate fi clasificată în temporară sau definitivă.
- anosmie congenitală (atunci când boala există încă de la naștere; pentru anosmia congenitală încă nu există tratament);
- îmbătrânirea (odată cu înaintarea în vârstă omul își pierde din capacitatea de a simți mirosuri);
- congestiile nazale cauzate de răceală, gripă, sinuzită, rinită, infecție, alergie;
- polipi nazali;
- dezechilibre hormonale;
- tumori nazale;
- deviație de sept;
- alte deformări osoase din interiorul nasului;
- tumori cerebrale;
- Alzheimer;
- Parkinson;
- cleroză multiplă;
- diabet;
- epilepsie;
- accident vascular cerebral;
- traumatisme cerebrale;
- unele medicamente antidepresive, antibiotice, antiinflamatorii;
- substanțe chimice dăunătoare, cum sunt solvenții sau pesticidele;
- fumatul;
- consumul de alcool;
- consumul de cocaină;
- radioterapia;
- chimioterapia.
Simptome
Anosmia poate apărea brusc, în general după un traumatism sau în cazul unor infecții ori se poate instala treptat, în situații precum apariția polipilor, îmbătrânirea sau din cauza unor afecțiuni degenerative.
Riscuri și complicații
Pierderea mirosului poate conduce uneori și la pierderea gustului, ceea ce poate face ca omul să nu mai simtă nici o plăcere în a mânca. Această pierdere poate duce la apariția unor boli și/sau la depresie.
Pierderea mirosului poate chiar să pună în pericol viața omului, din cauză că acesta este incapabil să sesizeze miros de gaz sau de fum în casă.
Abordări terapeutice
Tratamentul se stabilește în funcție de cauza care a dus la apariția anosmiei. Pe lângă metodele clasice de tratare a bolii, prin medicamente și/sau intervenție chirurgicală, se recomandă „antrenamentul olfactiv”. Pacientul este sfătuit să miroasă de două ori pe zi aceleași patru arome cunoscute, pentru a stimula funcția olfactivă.
Recomandări
Persoanelor care suferă de anosmie li se recomandă să își instaleze în casă detectoare de gaz și de fum.
De asemenea, este indicat să urmărească întotdeauna data de expirare a alimentelor.
