Cauzele alergiilor – Testul Prick

La contactul cu anumite substanțe din mediul înconjurător, organismul are niște reacții exagerate. Acestea sunt alergiile. Sistemul imunitar al unei persoane cu tendință alergică percepe aceste substanțe ca dăunătoare și declanșează mecanismele de apărare (răspunsul imun).

Răspunsurile imune apar în prezența unor substanțe numite alergeni. Întrei cei mai cunoscuți alergeni se află: polenul, mucegaiul, praful, înțepăturile de insecte, medicamentele, alimentele și  acarienii.

Alergiile apar atunci când persoana ingerează, inhalează sau atinge alergenul și pot afecta diferite părți ale corpului – pielea (apare urticarie sau dermatită atopică), nasul (alergia provoacă rinită alergică sau conjunctivită alergică) sau plămânii (apare astmul bronșic). De asemenea, alergiile pot afecta starea de spirit și activitățile de zi cu zi. De aceea este extrem de important să știi ce le provoacă, cum poți preveni apariția lor și cum poți diminua simptomele alergiilor.

În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacțiile alergice sunt fie ușoare, fie moderate, fie severe, putând pune în pericol viața persoanei alergice.

Cauzele alergiilor

Sistemul imunitar este responsabil cu protecția împotriva virusurilor, bacteriilor și ciupercilor. La contactul cu alergenii, sistemul imunitar reacționează exact ca în cazul unor viruși sau bacterii, ceea ce eliberează în organism histamina (substanță cu rol esențial în apărarea organismului împotriva bacteriilor și virusurilor).

Histamina este eliberată odată cu producția unui anticorp, imunoglobulina, care apare pentru a distruge alergenul. O cantitate prea mare de histamină în corp, duce la simptomele atât de neplăcute pe care le provoacă alergiile.

Cei mai cunoscuți alergeni sunt următorii:

• din aer – praful, părul animalelor de companie, polenul, mucegaiul;
• anumite medicamente – ibuprofen, aspirină, antibiotice pe bază de penicilină;
• alimente – nuci, grâu, pește, ouă, lapte, arahide, fructe de mare, soia. În primul rând e nevoie ca o persoană care se știe alergică la un aliment să-l evite în totalitate. De asemenea, trebuie să-i înștiințeze pe toți cei din preajmă de alergia pe care o are pentru că viața i-ar putea fi amenințată la contactul cu alergenul;
• insecte – veninul eliberat prin înțepătură de viespi și albine (3% dintre persoanele adulte sunt alergice la înțepăturile insectelor). Persoana alergică trebuie să primească asistență medicală de urgență, întrucât înțepătura îi poate fi fatală.

Factori de risc

• vârsta – copiii și tinerii sunt predispuși la alergii;
• cazuri de astm sau alergii la rudele de gradul I;

Alergia poate fi transmisă genetic, situație în care aceasta va persista toată viața. O alergie poate apărea și la vârsta adultă (ex: praf, polen, mucegai) din mai multe motive: poluarea, mutarea într-un alt oraș sau expunerea la un alergen cu care o persoană nu a luat contact sau s-a întâlnit foarte puțin în copilărie.

Simptome

Alergiile provoacă simptome locale sau generale (atunci când alergenul ajunge în sânge). În cea de-a doua situație simptomele apar la nivelul întregului organism, crește ritmul inimii, în timp ce tensiunea arterială scade.
Simptome întâlnite frecvent la nivelul tractului respirator:

• nas înfundat;
• strănut;
• de respirație;
• mâncărime în zona nasului.

Pot apărea simptome la nivel cutanat: urticarie, mâncărime sau iritații. Membranele mucoase ale ochilor pot avea și ele de suferit. Pot apărea inflamații, ochii pot lăcrima sau se pot înroși.
Inflamații pot apărea și la nivelul altor părți ale corpului:

• față;
• gât;
• limbă;
• buze.

De asemenea, diareea sau vărsăturile sunt posibile simptome ale alergiilor la nivelul tractului gastro-intestinal.

Tipuri de alergii

În funcție de cât de grave sunt manifestările, alergiile sunt împărțite în 4 categorii.

• Tip I ( de tip imediat) – proteinele provoacă acest tip de alergii. Fac parte: alergiile alimentare, cele la veninul insectelor, rinita alergică sau astmul. Acest tip de alergii pot provoca decesul dacă nu se intervine rapid (apare șocul anafilactic);
• Tip II (de tip citotoxic) – medicamentele pot provoca acest tip de alergie, care atacă celulele sanguine;
• Tip III – se manifestă la nivelul pielii: apar mâncărimi sau diverse erupții și pete. Anticorpii pot contribui la o reacție inflamatorie;
• Tip IV (de tip tardiv) – alergenii (metalele sau substanțele chimice) sunt atacați în mod direct de anticorpi. Se manifestă prin eczeme la nivel cutanat.

Diagnosticul alergiilor. Testul Prick

Atunci când o persoană merge la un consult pentru că suspectează că suferă de o alergie (în cele mai multe cazuri alergiile apar încă din copilărie), medicul specialist va examina în special zona nasului, a gâtului, a ochilor, a urechilor, a pieptului. De asemenea, alergologul va dori să știe dacă pacientul și-a schimbat domiciliul, cum este mediul la serviciu (în căutarea unor posibile indicii legate de poluare) și care sunt obiceiurile alimentare.
Ulterior, în funcție de simptome, medicul va indica un test pentru a stabili substanța care provoacă alergia. Există teste de sânge sau teste cutanate.
Cele cutanate sunt cel mai des efectuate, iar dintre cele existente, testul Prick e cel mai popular. Acesta se efectuează pentru a depista alergeni alimentari sau din aer (mucegai, praf, polen, acarieni etc.). Medicul va aplica pe piele o picătură din extrasul celor mai comuni alergeni. Locul/locurile care se înroșesc și se inflamează indică tipul de alergie.

Este important de reținut că atunci când o persoană merge să efectueze un test Prick trebuie să oprească administrarea medicația împotriva alergiilor (Claritine, Aerius etc) cu o săptămână înainte.
Testul intradermic – se folosește în cazul în care testul Prick nu a indicat nicio alergie.  E utilizat mai ales atunci când este bănuită o alergie la medicamente.
Testul Patch – timp de 48 de ore niște plasturi îmbibați cu substanțe alergenice sunt lipiți pe pielea pacientului. În cazul celor cu diverse eczeme sau cu dermatită de contact, vor indica dacă există alergii la diverse substanțe precum: parfumuri, vopsea de apăr, dezinfectanți, creme etc.

Testele de sânge sunt utilizate pentru a identifica prezența imunoglobulinei (anticorp care apare pentru a distruge alergenul).

Tratament

Ca măsură de prevenție, cel mai la îndemână este ca pacientul să nu se expună, atât cât poate, la alergenul care-i provoacă alergia. Alergiile nu se vindecă. Se pot ține însă sub control simptomele cu ajutorul medicamentelor. Se utilizează mai ales antihistaminice, imunomodulatori sau cortizol. Atunci când pacientul se confruntă cu o alergie severă se poate folosi terapia imună specifică (hiposensibilizare). Organismul este învățat să reacționeze prin expunerea controlată la alergen.