Tromboflebita este localizată de obicei la nivelul gambelor și, deși sunt situații în care afecțiunea dispare de la sine, atunci când are caracter venos profund – poate prezenta un risc fatal. Medicația anticoagulantă poate ajuta la prevenirea recidivei, iar în cazurile grave se poate ajunge la intervenție chirurgicală.
Ce este tromboflebita?
Tromboflebila (tromb înseamnă cheag, iar flebită înseamnă inflamația unei vene) reprezintă inflamația unei vene însoțită de formarea unui cheag de sânge (tromb) care aderă la peretele vasului de sânge. Inflamația poate precede sau poate urma formarea cheagului. Deoarece mișcarea sângelui prin vene depinde de contracțiile mușchilor, inactivitatea prelungită (precum odihna la pat după o intervenție chirurgicală sau în urma unei îmbolnăviri grave) poate conduce la o circulație insuficientă a sângelui prin vene, cauzând formarea de cheaguri și de inflamație.
Cel mai adesea afecțiunea apare la nivelul picioarelor, însă poate să se instaleze și în brațe sau în alte vene din corp; localizarea sa poate fi chiar sub piele sau în profunzimea membrului respectiv. Poate fi observată durere în zona blocajului sau durere pulsatilă în întregul picior. Dacă vena afectată se află aproape de suprafață, pare să aibă consistența unui cordon la atingere.
Există trei tipuri de tromboflebită, în funcție de localizare:
- Tromboflebita superficială – un cheag de sânge chiar sub suprafața pielii; nu ajunge până la plămâni, dar poate fi dureroasă
- Tromboza venoasă profundă – un cheag de sânge apare într-o venă localizată în profunzime (coapsă sau porțiunea inferioară a piciorului); acesta poate circula prin fluxul sanguin, iar dacă se blochează la nivelul unei artere pulmonare poartă denumirea de embolism pulmonar, care poate afecta plămânii și chiar deces
- Tromboflebită migratorie (sindrom Trousseau) cheagul de sânge revine într-o altă parte a corpului, de obicei circulă de la un picior la celălalt, fiind asociat cancerului (pancreatic sau pulmonar)
Simptome pentru tromboflebită
În cazul în care fluxul sanguin este încetinit în urma unui cheag de sânge, pot apărea următoarele simptome: piele roșie, inflamată și iritată în regiunea respectivă, durere/sensibilitate care se agravează la atingere, durere la îndoirea gleznei, venă inflamată, picior/gleznă inflamat.
Cauzele tromboflebitei
Deoarece afecțiunea este corelată în esență cu formarea unui cheag de sânge, trebuie luate în considerare motivele pentru apariția acestuia, după cum urmează: odihnă îndelungată în pat, poziție șezândă un timp îndelungat (când nu pot fi întinse picioarele – zbor cu avionul, călătorie cu mașina), vene varicoase (sângele se acumulează în vase în loc să circule într-o anumită direcție).
În ceea ce privește persoanele care sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta tromboflebită, cele care se confruntă cu o circulație sanguină proastă la nivelul picioarelor sunt mai predispuse (inclusiv femeile care pot dezvolta în timpul sau după sarcină), persoanele spitalizate sau care beneficiază de tratament intravenos, bolnavii de cancer sau cei care au suferit un accident vascular cerebral, cei care folosesc estrogen (contracepție sau terapie de substituție hormonală), cei cu vârsta de peste 60 de ani, obezii, fumătorii, cei care au un istoric familial sau personal de cheaguri de sânge sau cu afecțiuni ereditare care cauzează o coagulare excesivă a sângelui, cei care primesc catetere venoase centrale în braț sau picior, cei care au montat un pacemaker.
Diagnostic și tratament
În cazul în care se prezintă vreunul dintre simptomele menționate mai sus, se impune consultul unui medic cât mai rapid. Acesta va efectua o examinare fizică (va analiza venele aflate la suprafața pielii) și poate recomanda investigații imagistice precum CT sau RMN deoarece deseori nu se poate realiza diagnostic doar cu ochiul liber.
Extrem de utilă este ecografia Doppler venoasă, care nu implică radiații, folosind ultrasunete pentru a ajuta medicul să vizualizeze vasele de sânge și uneori și cheagurile de sânge. Dacă rezultatele oferite nu sunt suficient de clare, medicul poate solicita o venografie, care ajută la crearea unei imagini cu privire la circulația sângelui prin vene; presupune injectarea unei substanțe colorate în venă. Tot cu ajutorul unei substanțe de contrast se realizează și angiografia prin rezonanță magnetică (MRA); aceasta permite inclusiv vizualizarea plăcilor de la nivelul arterelor. Testul D-dimeri este indicat pentru situația în care medicul suspectează un cheag de sânge periculos, precum în cazul trombozei venoase profunde sau al embolismului pulmonar; un nivel ridicat al rezultatului indică faptul că are loc spargerea cheagului.
Majoritatea cazurilor de tromboflebită superficială dispar de la sine în decurs de 1-2 săptămâni. În cazuri rare venele blocate cauzează infecții și chiar lezări ale țesuturilor din cauza pierderii circulației sanguine sănătoase. Medicul poate recomanda menținerea piciorului la înălțime, aplicarea de comprese calde pe zona respectivă 15-30 minute de 2-3 ori pe zi sau analgezice. În cazul unei infecții se pot prescrie antibiotice. Anticoagulantele sunt rezervate pentru cazurile grave; acestea includ heparină și enoxaparină (împiedică mărirea cheagurilor), uneori și warfarină (previn recidiva). De obicei se impun teste sanguine pentru a verifica eficacitatea medicației.
Există și anticoagulante de generație nouă, însă specialiștii nu obișnuiesc să le recomande deoarece sunt costisitoare și pot cauza hemoragie incontrolabilă; printre ele se numără apixaban, dabigatran, edoxaban și rivaroxaban. Ciorapii compresivi trebuie purtați pentru a îmbunătăți fluxul sanguin din picioare și pentru a ameliora inflamația. Când există un risc de recidivă al cheagului, de lezare a țesutului sau nu poate fi administrată medicație, se impune intervenție chirurgicală, respectiv implantarea unui filtru în vena cavă inferioară; acesta împiedică deplasarea cheagurilor și circularea lor către plămâni. Stripping-ul de varice este util pentru tromboflebita recurentă sau însoțită de durere și presupune mici incizii menite să excizeze o venă lungă; nu este afectată circulația sanguină.
Printre complicațiile tromboflebitei se numără sindromul postflebitic care poate apărea la mai multe luni sau ani distanță după tromboza venoasă profundă, cauzând durere, inflamație și senzație de greutate în membrul afectat. Embolismul pulmonar este însă cea mai periculoasă complicație, putând conduce chiar la deces. Din acest motiv trebuie să mergeți de urgență la medic dacă durerea și inflamația sunt grave, dacă observați scurtarea respirației sau durere toracică, dacă tușiți sânge sau aveți alte simptome respiratorii apărute brusc.
Pentru a preveni instalarea tromboflebitei se recomandă plimbările dese, mișcarea regulată a picioarelor mai ales după perioade lungi de stat, consumul de apă din abundență și respectarea medicației anticoagulante în cazul persoanelor predispuse la tulburări de coagulare.
