Colicile abdominale

Colicile abdominale reprezintă o problemă de sănătate specifică bebelușilor, însă poate apărea și la adulți. La copii cauza este reprezentată de un sistem digestiv imatur, în vreme ce la adulți cauzele pot fi multiple, de la probleme digestive, până la colică renală.

Descriere și simptome colici abdominale

La bebeluși colicile sunt de obicei descrise drept un plâns inconsolabil timp de mai mult ore și săptămâni, fără niciun motiv evident. În cazul adulților colicile abdominale reprezintă o durere (de cauză intestinală sau urinară de obicei) care apar și dispar și care se intensifică și dispar treptat, putând apărea o singură dată sau timp de mai multe săptămâni, luni sau chiar ani după episodul inițial.

În ceea ce privește simptomele concrete, bebelușii plâng de obicei mult din motive variate; la colici acest plâns nu are un motiv clar și persistă timp de mai multe ore, debutând în special seara. Aproximativ 1/5 din toți bebelușii se confruntă cu colici, în general între săptămâna 2-4 de viață. Definiția acestora este un plâns ce depășește 3 ore pe zi, 3 zile pe săptămână, mai mult de 3 săptămâni.

Bebelușii manifestă adeseori:

• abdomen destins;
• eliminare de gaze;
• încordarea extremităților;
• arcuirea spatelui;
• aducerea picioarelor la nivelul pieptului în timpul crizelor de plâns.

La adulți colicile abdominale reprezintă o durere ascuțită, localizată gastrointestinal sau urinar, care poate să se intensifice brusc și tinde să apară și să dispară în valuri. Acest lucru poate persista mai multe săptămâni, luni sau ani.

De obicei durerea apare în câteva din organele abdominale:

• intestinul gros și subțire;
• rectul;
• vezica biliară;
• la nivelul tractului urinar (rinichi sau uretere).

Cauze colici abdominale

Deși nu se cunoaște cauza exactă pentru apariția colicilor la bebeluși, se consideră că acestea pot fi asociate cu disconfortul intestinal legat de:

• alergie/sensibilitate alimentară;
• subalimentare/supraalimentare;
• eructații lipsite de constanță;
• dezechilibru al florei intestinale;
• digestie necorespunzătoare;
• acumularea de gaze intestinale.

De asemenea, colicile mai pot apărea din cauza unui sistem nervos imatur, care sensibilizează copilul față de zgomot, temperatură și lumină. Bebelușii nu vin pe lume experți în auto-liniștire, iar copilul poate necesita o perioadă de timp pentru a învăța să se calmeze.

Sunt și situații în care colicile ascund:

• migrenă,
• reacție la fumatul pasiv,
• reacție la stres/anxietate în cadrul familiei.

La adulți durerea se consideră a fi rezultatul mușchiului care se contractă în jurul unui blocaj complet sau parțial localizat într-una din structurile menționate mai sus. Există trei tipuri de colici abdominale identificate la adulți, respectiv:

Colică biliară

Cauzată de obicei de calculi biliari care blochează ductele care leagă vezica biliară de pancreas sau ficat. Durerea are caracter brusc și apare fie în partea dreaptă a abdomenului sub stern, fie se mută spre centrul abdomenului; se intensifică în timp, dar nu durează de obicei mai mult de câteva ore

Colică renală

Din punct de vedere statistic, 10% din populație dezvoltă colică renală la un moment dat în viață, fiind asociată cu calculi renali sau urinari. Durerea tinde să fie localizată pe o parte a corpului (unde se află calculii) și apare în valuri. Mai pot apărea și alte simptome, respectiv durere la urinare, urina cu sânge (hematurie) sau cu miros neplăcut, greață/vărsături.

Colică intestinală 

Originea acestei colici se află în intestinul subțire sau în cel gros, fiind cauzată de un blocaj care împiedică alimentele/lichidele să circule. Acest blocaj poate apărea în urma unui țesut cicatricial (de la o operație abdominală/pelvină anterioară), boală inflamatorie intestinală (boala Crohn), impact fecal, diverticuli inflamați/infectați, tumori. Mai pot apărea și alte simptome, respectiv: inabilitatea de a elimina scaunul/gazele, vărsături, pierderea apetitul, distensie abdominală.

Tratament pentru colici abdominale la bebeluși

Majoritatea bebelușilor depășesc perioada de colici până la vârsta de 3-4 luni. Există câteva strategii care ajută la liniștirea copilului, după cum urmează:

• Plimbați sau legănați bebelușul. Mulți copii găsesc relaxantă mișcarea. Există anumite leagăne, balansoare care pot ajuta. Este esențial însă să respectați instrucțiunile de siguranță când așezați copiii în ele, respectiv folosirea centurilor speciale.
• Apelați la o suzetă, care are un rol important în liniștirea bebelușului
• Masați burtica bebelușului sau faceți un masaj; poate ajuta și o baie caldă sau așezarea unei sticle cu apă caldă (nu fierbinte) pe abdomen
• Așezați bebelușul pe burtică peste picioarele voastre și bateți-l ușor pe spate (pentru a-l ajuta să eructeze)
• Folosiți un dispozitiv/aplicație cu zgomot alb (un zgomot de foehn sau aspirator s-a dovedit a liniști bebelușul)
• Înfășați bebelușul – în această privință părerile sunt controversate, unii specialiști considerând că este un obicei perimat, care poate chiar să dăuneze dezvoltării copilului
• Schimbați alimentația dacă alăptați sau formula de lapte – laptele, cofeina, alimentele precum ceapa și varza pot să deranjeze stomacul sensibil al bebelușului. Pentru bebelușii care primesc lapte praf poate ajuta să schimbați formula de lapte cu una hidrolizată.
• Administrați probiotice – întrebați medicul pediatru/neonatolog ce produs este potrivit și folosiți-l zilnic. Probioticele pot reduce durata plânsului calmând sistemul digestiv al bebelușului

Rețineți că deși colicile sunt considerate inofensive la copii, o perioadă prelungită de plâns poate indica o altă problemă de sănătate, motiv pentru care este important ca bebelușul să fie consultat de medicul pediatru.

Tratament pentru colici abdominale adulți

În primul rând este important să fie identificată cauza colicilor, medicul realizând o examinare fizică și palpând regiunile sensibile. De asemenea, va solicita istoricul medical, verificând intervențiile chirurgicale anterioare, episoadele dureroase, istoricul familial de boli intestinale. Radiografii, ecografii și tomografii pot determina dacă există calculi sau blocaje la nivel intern. Analgezicele și antiinflamatoarele pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Când colicile sunt legate de vezica biliară sau rinichi, pot fi prescrise medicamente sau terapii care descompun calculii (litotripsie extracorporeală cu unde de șoc) pentru a fi eliminați pe cale naturală (în funcție de mărimea lor). În multe cazuri intervenția chirurgicală este necesară și presupune operație minim invazivă. Eliminarea calculilor renali sau obstrucției intestinale poate fi ușurată prin amplasarea unui stent, care menține ureterele și colonul deschis.