Diareea reprezintă o afecțiune caracterizată de scaune moi sau lichide care, în lipsa tratamentului, poate conduce la deshidratare. Aceasta apare din cauze diverse, precum infecții de natură virală, bacteriană și parazitară, dar și ca urmare a unei intoleranțe sau alergii alimentare. Tratamentul implică regim alimentar pentru formele ușoare sau antibiotic pentru formele mai grave și chiar spitalizare.
Descriere diaree
Diareea este caracterizată de scaune moi, apoase sau lichide sau de nevoia frecventă de defecație. Persistă de obicei câteva zile și dispare fără niciun fel de tratament special. Poate să aibă caracter acut sau cronic. Diareea acută este când durează 1-2 zile și poate avea drept cauză o infecție virală sau bacteriană, precum și toxiinfecție alimentară sau diareea călătorului (apare în urma contaminării cu bacterii sau paraziți într-o regiune cu condiți sociale sau sanitare diferite, de obicei țări aflate în curs de dezvoltare). Diareea cronică persistă cel puțin 4 săptămâni și este de obicei rezultatul unei boli intestinale, precum boala Crohn sau boala celiacă.
Cauze pentru diaree
Diareea poate apărea ca urmarea a mai multor situații, după cum urmează:
- Infecție virală (rotavirus – cauză comună pentru diareea la copil, citomegalovirus, hepatita virală);
- Infecție bacteriană (salmonella, coli). Clostridium difficile este un tip de bacterie care cauzează infecții grave ce conduc la diaree și poate apărea după un curs de antibioterapie sau în timpul unei spitalizări;
- Infecție parazitară (giardia);
- Intoleranță alimentară, de exemplu, intoleranță la lactoză. Lactoza este un zahăr care se găsește în lapte și lactate. Persoanele care nu pot digera lactoza pot prezenta diaree după consumul acestora. Intoleranța la lactoză crește odată cu înaintarea în vârstă deoarece scade nivelul enzimei care ajută la digestia lactozei;
- Intoleranță la fructoză – fructoza este un zahăr natural care se găsește în fructe și miere și uneori este adăugată ca îndulcitor la băuturi. Persoanele care nu o pot digera pot să prezinte diaree;
- Alergie alimentară;
- Consum excesiv de alcool;
- Boală intestinală (colită ulcerativă, boala Crohn, boală celiacă, colită microscopică, sindrom de colon iritabil);
- Diabet;
- Hipertiroidism (tiroida hiperactivă);
- Reacție adversă la un medicament (antibiotice, medicație anticancerigenă și antiacide cu magneziu);
- Abuz de laxative;
- Radioterapie;
- Unele forme de cancer;
- Intervenție chirurgicală la vezica biliară sau la nivelul sistemului digestiv (apendice, intestin gros, ficat, pancreas, intestin subțire, splină, stomac);
- Consumul de alimente care deranjează sistemul digestiv.
Diareea cronică poate reprezenta un simptom al unei afecțiuni mai grave precum sindrom de colon iritabil sau boală inflamatorie intestinală. De asemenea, o diaree frecventă sau gravă poate ascunde o afecțiune de natură intestinală sau o tulburare de tranzit intestinal, inclusiv probleme în asimilarea anumitor nutrienți (malabsorbție).
Persoane de toate vârstele pot dezvolta diaree, copiii fiind mai frecvent predispuși decât adulții. De asemenea, cei care călătoresc în țări aflate în curs de dezvoltare sunt expuși diareei călătorului, care apare în urma consumului de alimente sau băuturi contaminate.
Tratament pentru diaree
Tratamentul pentru diaree presupune de obicei înlocuirea lichidelor pierdute. Acest lucru înseamnă că este necesar un aport suplimentar de apă sau de băuturi ce conțin electroliți (soluții de rehidratare orală), pentru înlocuirea sărurilor și carbohidraților pierduți sau ceai (la recomandarea medicului) și supă din anumite legume fără grăsime (exclusă zeama de carne). Aportul de sucuri din fructe ajută la aportul de potasiu, în vreme ce supele la cel de sodiu. Însă anumite sucuri din fructe (sucul de mere) pot agrava diareea.
Pentru diareea de origine bacteriană sau parazitară, medicul de familie, internist sau gastroenterolog poate prescrie tratament antibiotic. În cazurile cu diaree gravă, se poate impune administrarea de lichide intravenos și chiar internarea în spital. Dacă cauza este o afecțiune intestinală, trebuie ca un medic specialist să recomande investigații specifice și să stabilească un plan de tratament.
Medicul ajunge să decidă tratamentul în funcție de:
- Gravitatea diareei (a afecțiunii asociate);
- Frecvența diareei (afecțiunii asociate);
- Gradul de deshidratare al organismului;
- Starea de sănătate și vârsta pacientului;
- Istoricul medical;
- Abilitatea pacientului de a tolera anumite medicamente sau proceduri.
Deseori pentru diareea acută sunt recomandate de medic anumite medicamente antidiareice tip OTC (fără prescripție medicală), precum loperamid, inclusiv probiotice; acestea din urmă sunt în special utile în prevenirea reacțiilor adverse la antibiotice și repopulează sistemul digestiv cu bacterii benefice.
Este extrem de importantă respectarea unui regim alimentar pe perioada diareei, respectiv consumul anumitor alimente care ajută la legarea scaunului, precum:
- Banană;
- Orez;
- Măr copt;
- Pâine prăjită; acestea sunt fade și nu agravează starea în care se află sistemul digestiv după diaree.
Alte alimente similare recomandate de medic sunt:
- Brânza de vaci;
- Morcovii fierți;
- Produse de panificație fără zahăr (sticks-uri, covrigi uscați).
În acest sens, trebuie evitate anumite alimente când vă confruntați cu diaree, care pot exacerba sau prelungi această problemă.
Printre acestea se numără:
- Lactate și produse lactate;
- Alimente grase sau prăjite;
- Alimente picante;
- Alimente procesate;
- Legume crude (în special cele cauzatoare de gaze – varză, leguminoase);
- Citrice;
- Alcool;
- Cafea;
- Suc/băuturi carbogazoase;
- Dulciuri și îndulcitori artificiali.
Rețineți că trebuie să apelați de urgență la medic dacă diareea persistă mai mult de 2 zile și nu se ameliorează în pofida tratamentului, se instalează:
- Deshidratarea (urină în cantitate redusă, de culoare închisă, ritm cardiac rapid, dureri de cap, piele uscată, stare de confuzie);
- Observați scaune de culoarea neagră sau cu sânge;
- Aveți crampe abdominale severe;
- Greață sau vărăsturi care vă împiedică să asimilați lichide în organism;
- Febră de peste 39 grade Celsius.
În cazul unui copil, semnele de deshidratare includ:
- Absența unui scutec ud timp de 3 ore;
- Gură sau limbă uscată;
- Plâns fără lacrimi;
- Pielea sa nu se aplatizează rapid dacă este ciupită;
- Apare un aspect înfundat al abdomenului, obrajilor sau ochilor;
- Nu răspunde sau este somnolent/extrem de irascibil.
