Hepatita autoimună reprezintă o afecțiune inflamatorie hepatică progresivă și se produce în momentul în care sistemul imunitar atacă celule sănătoase de la nivelul ficatului. De cele mai multe ori, hepatita autoimună este depistată la persoanele tinere, adulții până în 30 de ani, cu preponderență femei.
Hepatita autoimună este de două tipuri:
- Hepatită autoimună tip 1: este cel mai frecvent tip de hepatită autoimună. Poate apărea la orice vârstă, dar este asociată, în general, cu alte boli autoimune, precum boala celiacă sau colita ulcerativă. Se caracterizează prin prezența anticorpilor antinucleari, anticorpilor antifibră musculară netedă și anticorpilor antiantigen solubil hepatic/ficat-pancreas;
- Hepatita autoimună tip 2: este o formă care se dezvoltă la copii și la adolescenți. Se caracterizează prin prezența anticorpilor anticitosol hepatic 1 și anticorpilor antimicrozomali hepatici și renali.
Cauze și factori de risc
În mod obișnuit, sistemul imunitar protejează organismul împotriva bacteriilor, virusurilor și altor substanțe nocive, atacându-le și eliminându-le din corp. În cazul bolilor autoimune, sistemul imunitar nu reușește să facă diferența între tipuri de celule și va ataca și celulele sănătoase din organism.
În hepatita autoimună, sistemul imunitar va ataca celulele hepatice, le va deteriora în timp și va produce o inflamație cronică. Netratată, această deficiență a sistemului imunitar poate provoca boli grave ale ficatului (ciroză, insuficiență hepatică).
Printre principalii factori de risc care pot influența apariția hepatitei autoimune, specialiștii au inclus:
- Sexul: femeile sunt mai predispuse la a dezvolta hepatita autoimună. Statisticile arată că peste 70% dintre persoanele care au această afecțiune sunt de sex feminin.
- Istoric medical: Hepatita autoimună se poate declanșa după ce pacientul a fost infectat cu anumite virusuri precum virusul rujeolei, Epstein-Barr sau virusul herpes simplex. Totodată, există asocieri cu hepatitele de tip A, B și C.
- Prezența altor boli autoimune: persoanele care suferă deja de o boală autoimună (diabet de tip 1, boala celiacă, colita ulcerativă, vitiligo) sunt predispuse la dezvoltarea hepatitei autoimune.
Simptome
Simptomele în cazul hepatitei autoimune diferă de la persoană la persoană și sunt influențate și de condiția medicală a pacientului. În cazul în care bolnavul are un istoric medical bogat, simptomele vor avea un grad ridicat de severitate, dar, în general, hepatita autoimună are un debut cronic și va fi diagnosticată la analizele de rutină. Există și riscul ca boala să apară sub forma unui episod de hepatită acută sau, mai grav, direct cu insuficiență hepatică acută.
Printre simptomele frecvente, întâlnim:
- Oboseală accentuată;
- Icter;
- Ficat mărit;
- Erupții la nivelul pielii;
- Dureri abdominale;
- Pierderea poftei de mâncare;
- Greață;
- Dureri musculare și articulare;
- Diaree;
- Anorexie;
- Febră.
Tratament
Scopul principal al tratamentului în cazul hepatitei autoimune este acela de a stopa atacul sistemului imunitar asupra ficatului. De asemenea, imediat după consult și diagnosticare, pacientul va urma un tratament și pentru eliminarea sau reducerea simptomelor bolii.
Medicul specialist ar putea recomanda medicamente corticosteroide (prednison) sau medicamente imunosupresoare (azatioprina). În cazul în care tratamentul medicamentos nu va stopa progresia bolii, atunci medicul va apela la transplantul hepatic.
Bolnavii de hepatită autoimună trebuie să adopte și un stil de viață sănătos și un regim alimentar destul de strict. Specialiștii recomandă renunțarea la fumat și la consumul de alcool, evitarea alimentelor grase și a prăjelilor.
