SIDA – cauze, simptome și tratament

SIDA – cauze, simptome și tratament

SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o boală cauzată de virusul HIV, care atacă și distruge treptat sistemul imunitar. Virusul HIV este cel care, în timp, în urma infecțiilor provocate de lipsa de acțiune a sistemului imunitar, va declanșa Sindromul Imunodeficienței Umane.

Virusul HIV atacă și distruge unele globule albe (limfocitele T4 sau CD4) care se află la baza imunității antiinfecțioase. Apoi, celulele infectate vor deveni producătoare de virusuri, care vor circula prin sânge în căutarea infectării unor alte celule din corp. În urma acestui proces, celulele albe din organism vor dispărea treptat din organism, lucru care se traduce prin scăderea imunității.

Organizația Mondială a Sănătății confirmă că la nivel mondial sunt peste 38 de milioane de persoane infectate cu HIV, care ajung apoi să dezvolte SIDA. Aproape un milion de bolnavi mor anual din cauza acestei afecțiuni.

Cauze

SIDA este cauzată, așadar, de infecția cu virusul HIV și apare în corp abia după ce virusul reușește să învingă sistemul imunitar, iar organismul nu mai poate lupta cu infecțiile.

Virusul HIV ajunge în organism atât prin contact sexual sau contaminarea unei persoane cu sânge infectat, cât și de la mamă la făt, în timpul sarcinii. De reținut, chiar dacă virusul se poate transmite și prin ace/seringi sau echipamente medicale infectate, HIV nu se transmite însă și prin sărut, îmbrățișare sau strănut.

Virusul HIVse transmite în patru moduri:

  • cale sexuală: este cea mai răspândită metodă de contaminare, pentru că toate practicile sexuale facilitează transmiterea virusului HIV. Se manifestă, în principal, la homosexualii masculini, dar boala apare și în rândul populației heterosexuale, purtată de toxicomanii care sunt purtătorii virusului. Este suficient un singur raport sexual pentru contaminare.
  • cale sangvină: conform datelor oficiale, riscul de infectare prin sânge este de aproape 90%. Virusul HIV se poate transmite în timpul diferitelor transfuzii sau în momentul injectării de droguri. Infectarea se produce din cauza refolosirii seringilor sau a materialelor medicale fără o sterilizare în prealabil.
  • de la mamă la făt: se numește transmitere perinatală și infectarea poate avea loc în timpul sarcinii, dacă virusul atacă placenta, în momentul nașterii sau, ulterior, prin alăptare. Conform datelor medicale, toți bebelușii născuți din mame seropozitive sunt seropozitivi în momentul venirii pe lume pentru că au anticorpii mamei. Dacă infectarea nu va avea loc la naștere sau, ulterior, în timpul alăptării, bebelușii vor deveni seronegativi în jurul vârstei de 18 luni.
  • infectare intraspitalicească: de-a lungul timpului, au fost semnalate cazuri în care cadre medicale au fost infectate accidental cu virusul HIV. Se întâmplă în momentul în care un doctor sau asistent se înțeapă, accidental, cu un ac folosit pentru un pacient infectat cu virusul HIV.

Simptome

Simptomele SIDA sunt diferențiate în funcție de stadiul în care se află boala. În prima perioadă de la infectare, virusul HIV nu produce semnale alarmante pentru bolnav, iar simptomele se pot confunda cu cele ale altor afecțiuni mult mai puțin periculoase.

În primul stadiu de după infectare, de la câteva zile până la 2-3 săptămâni, pacientul poate manifesta următoarele simptome:

  • febră;
  • dureri de cap;
  • oboseală nejustificată;
  • durere în gât;
  • iritații pe piele (în special în zona spatelui);
  • apariția aftelor;
  • dureri musculare.

Din cauza faptului că simptomele sunt comune și pot fi asociate cu alte afecțiuni, faza incipientă a infectării cu HIV este și cea în care se produce cea mai mare rată de contagiozitate. Pentru că pacientul nu știe că este purtător al virusului HIV va transmite, fără să vrea, virusul mai departe.

Al doilea stadiu al infectării se produce în momentul în care virusul HIV începe să producă schimbări în organism, iar simptomele sunt din ce în ce mai puternice și deranjante:

  • febră;
  • inflamarea ganglionilor limfatici;
  • oboseală cronică;
  • diaree;
  • scădere rapidă în greutate.

Stadiul final al infecției cu HIV se produce în momentul în care sistemul imunitar este puternic afectat și nu mai poate face față infecțiilor. Este momentul în care apare, efectiv, boala SIDA, iar simptomele sunt următoarele:

  • diaree cronică;
  • iritații puternice ale pielii;
  • herpesuri genitale;
  • dureri puternice de cap și gât;
  • transpirații nocturne;
  • pete albe pe limbă.

Tratament

Imediat după apariția primelor simptome, este obligatoriu un consult de specialitate. Cu cât este depistată mai devreme boala, cu atât mai mult cresc speranțele de viață ale persoanelor bolnave de SIDA.

Din nefericire, nu există un medicament sau un tratament care să vindece SIDA. În tratarea bolnavilor se folosesc medicamente antiretrovirale și se utilizează mai multe combinații de medicamente (inhibitori de protează, inhibitori non-nucleozidici și nucleozidici) pentru a împiedica răspândirea virusului în alte celule din organism și pentru ameliorarea simptomelor.

Tratamentul se va aplica pe toată durata vieții, iar bolnavii de SIDA se prezintă periodic la control, în funcție de data stabilită de medic, pentru monitorizarea evoluției bolii și, în caz de nevoie, pentru revizuirea schemei de tratament.

Pe lângă tratamentul medicamentos, bolnavul trebuie să respecte, pe toată durata vieții, anumite reguli stricte:

  • regim alimentar sănătos;
  • igienă corporală extrem de strictă;
  • evitarea contactului cu materiile fecale ale animalelor;
  • administrarea unor anumite tipuri de suplimente alimentare.

Principalele metode de prevenție a infecției cu virusul HIV:

  • folosirea prezervativului;
  • evitarea contactului sexual cu persoanele infectate;
  • evitarea contactului sexual dur (poate provoca sângerări);
  • folosirea acelor și a seringilor sterile.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH