Boala cronică renală (BCR)

Boala cronică renală este o afecțiune care trece deseori neobservată, dar care poate cauza complicații grave pe termen lung, inclusiv insuficiență renală și chiar deces, în absența dializei sau a unui transplant renal.

Descriere

Boala cronică renală este o afecțiune asociată adeseori înaintării în vârstă, având o prevalență crescută și în rândul persoanelor de origine afro-americană sau asiatică.  Aceasta presupune pierderea treptată a funcției renale; rinichii sunt responsabili de filtrarea reziduurilor si lichidelor în exces din sânge, componente care ajung apoi excretate în urină. Complicațiile asociate bolii  includ: hipertensiune, anemie, slăbirea sistemului osos, leziuni ale nervilor și malnutriție. Când boala aceasta ajunge într-un stadiu avansat (de obicei abia atunci este observată), un nivel periculos de electroliți, lichide și reziduuri se pot acumula în organism. Se întâmplă acest lucru deoarece rinichii ajung să nu mai funcționeze corespunzător, însă acestea sunt situații rare. Multe persoane reușesc să aibă o speranță lungă de viață, chiar și cu această problemă de sănătate.

Cauzele bolii cronice renale

Cauzele uzuale sunt alte afecțiuni care suprasolicită rinichii, de multe ori fiind vorba despre o combinație a mai multor boli și/sau afecțiuni:

• Hipertensiune arterială – această problemă de sănătate poate solicita vasele mici de sânge de la nivelul rinichilor, împiedicând aceste organe să funcționeze corespunzător.
• Diabet – un nivel prea ridicat al glicemiei poate afecta filtrele existente în rinichi.
• Nivel ridicat al colesterolului – apare o acumulare de depozite adipoase în vasele sanguine ale rinichilor, ceea ce poate împiedica funcționarea lor corespunzătoare.
• Infecții renale repetate (pielonferită) și inflamații renale (de tipul glomerulonefrită sau nefrită interstițială).
• Boala rinichiului polichistic – o boală ereditară caracterizată prin apariția de chisturi la nivelul rinichilor.
• Blocaje în fluxul de urină – cauzate fie de calculi renali, fie de o prostată mărită sau chiar cancer.
• Reflux vezico-ureteral – o afecțiune care determină revenirea urinei în rinichi.
• Malformații congenitale ale rinichilor.
• Lupus și alte boli autoimune.
• Folosirea constantă și pe durată îndelungată a anumitor medicamente (litiu, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene).

Pintre factorii de risc care trebuie menționați se numără boala cardiovasculară, fumatul, obezitatea, istoricul familial de boală renală, vârsta înaintată.

Simptome

Deoarece are o evoluție lentă, în primele stadii ale bolii nu apar de obicei simptome. Boala cronică renală ajunge uneori să fie depistată în urma unui test de sânge sau de urină. Când afecțiunea progresează, pot apărea sânge în urină (hematurie), scurtarea respirației sau durere în piept (dacă lichidul se acumulează în învelișul plămânilor, respectiv în cel al inimii), umflarea gleznelor, a picioarelor sau a mâinilor, senzație de oboseală puternică și persistentă, probleme în concentrare, crampe musculare nocturne, dureri de cap, greață/vărsături, pierderea apetitului, scădere în greutate, probleme cu somnul, modificări în cantitatea de urină eliminată (mai puțină sau mai multă), nevoia de a urina mai des (în special noaptea), senzație de mâncărime persistentă (prurit).

Diagnostic

În primă fază, medicul specialist analizează istoricul medical și familial, în special cu privire la hipertensiune, medicația care poate afecta funcția urinară și eventualele boli renale în familie.

Dr. Konstantinos Vakalidis, medic specialist urolog, subliniază: „deoarece boala renală cronică are deseori simptome non-specifice, iar rinichii se adaptează și pot compensa pierderea funcției (nu se întâmplă rar ca bolnavii să realizeze că suferă de insuficiență renală cronică abia când funcția renală ajunge la 25% din normal), poate fi diagnosticată pe baza unor teste sanguine sau ale urinei. Aceste teste urmăresc depistarea anumitor substanțe care semnalează o proastă funcționare a rinichilor. Persoanele care sunt expuse unui risc ridicat de boli renale, în special diabeticii sau hipertensivii, ar trebui să facă regulat aceste teste pentru a identifica boala cât mai devreme. De altfel, aceste teste ajută și la stabilirea stadiului de boală în care se află pacientul. Uneori pot fi necesare și teste imagistice, precum ecografii, pentru a evalua structura și mărimea rinichilor și chiar biopsie renală.”

Tratament

Nu există în prezent un tratament curativ, ci doar paliativ; acesta se concentrează pe încetinirea evoluției bolii, controlând de obicei cauza subiacentă. Tratamentul se stabilește în funcție de gravitatea afecțiunii. Principalele recomandări medicale sunt, după cum urmează:

• Medicație pentru a ține sub control problemele asociate, precum hipercolesterolemie și hipertensiune arterială. Dr. Konstantinos Vakalidis atrage atenția că „medicul poate recomanda medicație pentru scăderea tensiunii arteriale, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau blocanții receptorilor angiotensei II și prezervarea funcției renale. Medicația antihipertensivă poate reduce funcția renală și modifică nivelurile de electroliți, prin urmare repet că trebuie efectuate regulat teste de sânge. De asemenea, poate fi recomandată medicație diuretică pentru reducerea retenției de lichide și statine pentru scăderea nivelului de colesterol. Sunt situații când recomand suplimente de eritropoietină, cu adaos de fier, care ajută la producția de globule roșii și ameliorează senzația de oboseală asociată anemiei.”
• Schimbări în stilul de viață, precum o dietă cu cantitate redusă de sare și de proteine, exercițiu fizic zilnic de minim 30 minute, limitarea consumul de alcool și a tutunului.
• Dializă – procedură care îndepărtează în mod artificial substanțele reziduale și lichidul în plus din fluxul sanguin, atunci când rinichii nu mai pot face acest lucru.
• Transplant renal – înlocuirea rinichiului bolnav cu un rinichi sănătos de la un donator, în cazurile de insuficiență renală.

Această boală poate varia de la o formă ușoară, chiar absența simptomelor, până la o formă extrem de gravă, ce implică insuficiență renală sau insuficiență renală cronică terminală (ultimul stadiu din evoluția bolii); această situație poate interveni la 1 din 50 de bolnavi. De asemenea, există un risc asociat pe termen lung cu bolile cardiovasculare (care includ atac de cord și accident vascular, dar și hipercalcemie și pericardită) și cu slăbirea sistemului imunitar.