90 % dintre infecțiile urinare sunt provocate de enterobacteria Escherichia coli. Totuși, cauzele pot fi și de altă natură. Indiferent de agentul patogen care o declanșează, este bine de știut că infecția urinară netratată corespunzător poate ajunge să afecteze funcționarea pe termen lung a rinichilor și chiar să ducă la deces.
Cauzele infecțiilor urinare
Infecțiile urinare, mai frecvente în cazul femeilor decât la bărbați, sunt provocate de enterobacterii (Escherichia coli, Klebsiella, Staphilococcus saprophyticus, Proteus, Pseudomonas etc.), de virusuri sau fungi. Cel puțin jumătate dintre persoanele de sex feminin au avut o infecție de acest tip cel puțin o dată în viață. Printre factorii favorizanți se numără: condițiile anatomice, sarcina, menopauza, vârsta înaintată, abuzul de antibiotice, litiaza renală, consumul insuficient de lichide, amânarea micțiunii, constipația, adenomul de prostată etc. Infecțiile urinare apar cu preponderență pe timpul verii, atunci când căldura favorizează înmulțirea microorganismelor din mediul înconjurător.
Simptome
Infecțiile urinare pot afecta aparatul urinar superior (pielonefrită) sau tractul urinar inferior (cistită, uretrită, prostatită). În funcție de localizare, simptomele pot fi: dureri în abdomenul inferior sau în zona lombară, usturime la urinare, micțiuni frecvente, urină tulbure sau cu sânge, urât mirositoare. Acestea se asociază deseori cu febră și frisoane.
Complicații
Dacă nu sunt tratate la timp sau dacă tratamentul este aplicat în lipsa diagnosticării sau recomandărilor unui specialist, infecțiile urinare pot avea consecințe grave, care merg până la afectarea permanentă a funcției rinichilor sau chiar până la septicemie – infecția generalizată a organismului. Acesta este o codiție medicală care pune viața pacientului în pericol.
Diagnostic
Diagnosticarea se face în funcție de factorii determinanți, care se evidențiază în urma efectuării analizelor de laborator:
- sumar de urină;
- urocultură;
- antibiogramă.
În cazul pacienților care suferă de infecții urinare recurente, pot fi necesare investigații suplimentare: ecografia aparatului urinar și/sau radiografia reno-vezicală.
