Rinichii filtrează sângele care circulă prin corp pentru a elimina excesul de apă și reziduurile din organism: procesează 120 până la 150 de litri de sânge pe zi și elimină până la 2 litri de lichid zilnic. Nefrita este o afecțiune în care nefronele, unitățile funcționale ale rinichilor, se inflamează. Această inflamație poate afecta negativ funcția rinichilor.
Tipuri de nefrită
În timp ce unele tipuri de nefrită apar brusc, altele se dezvoltă ca parte a unei afecțiuni cronice și necesită un management continuu.
Nefrita acută
Poate duce în cele din urmă la insuficiență renală, dacă este lăsată netratată. Această afecțiune mai este cunoscută și sub numele de boala Bright.
Glomerulonefrita acută
Se poate dezvolta brusc după o infecție severă (infecție streptococică, hepatită sau HIV. Lupusul și tulburările mai rare, cum ar fi vasculitele și granulomatoza cu poliangiită (GPA), pot duce, de asemenea, la inflamația acută a rinichilor. Acest tip de nefrită acută produce inflamație în glomeruli – grupurile minuscule de capilare din rinichi care transportă sângele și îndeplinesc funcția de filtrare.
Nefrita lupică
Este o boală autoimună, declanșată atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit țesuturile sănătoase din organism. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu diagnostic de lupus dezvoltă în cele din urmă nefrită lupică.
Simptomele nefritei lupice includ:
- Urină spumoasă;
- Tensiune arterială crescută;
- Umflarea picioarelor.
Alte simptome:
- Probleme articulare;
- Febră;
- Erupții cutanate.
Sindromul Alport sau nefrita ereditară
Această boală poate duce la insuficiență renală, precum și la probleme de vedere și auz. Sindromul Alport se transmite genetic și este de obicei mai sever la bărbați.
Glomerulonefrita cronică
Această formă de nefrită se dezvoltă lent și provoacă puține simptome în stadiile incipiente. Ca și în cazul glomerulonefritei acute, această afecțiune poate provoca leziuni renale severe și insuficiență renală. Poate fi moștenită sau se poate dezvolta după o boală acută.
Nefropatia IgA
Este una dintre cele mai frecvente forme de nefrită. Se dezvoltă atunci când depozitele de anticorpi IgA se acumulează în rinichi și provoacă inflamații.
Nefrita interstițială
De cele mai multe ori se dezvoltă foarte rapid, între tubii renali și apare de obicei din cauza unei infecții sau ca o reacție alergică, în urma administrării anumitor medicamente. Scăderea nivelului de potasiu din sânge este o altă cauză a nefritei interstițiale. Potasiul ajută la reglarea multor funcții din organism, inclusiv ritmul cardiac și metabolismul.
Pielonefrita
Este o inflamație a rinichiului, cauzată de obicei de o infecție bacteriană. Majoritatea cazurilor de pielonefrită rezultă din infecții bacteriene cu E. coli. Acest tip de bacterie se găsește în principal în intestinul gros și este excretat în scaun. În majoritatea cazurilor, infecția începe în vezică și apoi migrează în uretere și în rinichi.
Principalele cauze sunt:
- Examinările urinare cu cistoscop;
- O intervenție chirurgicală la nivelul vezicii urinare, a rinichilor sau a ureterelor;
- Formarea pietrelor la rinichi – formațiuni solide formate din minerale și alte materiale reziduale.
Cauzele nefritei
În unele cazuri, leziunile renale pot apărea în urma administrării unor antibiotice. Analgezicele în exces, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) și medicamentele diuretice pot provoca, de asemenea, această afecțiune.
Factori de risc
Cei mai importanți factori de risc pentru bolile renale sunt:
- un istoric familial de boli de rinichi;
- tensiune arterială crescută;
- diabet;
- obezitate;
- boala de inima;
- vârsta de peste 60 de ani.
Simptomele nefritei
Simptomele nefritei sunt rareori severe în stadiile incipiente, dar următoarele semne pot indica faptul că o persoană are această afecțiune:
- Modificări în frecvența;
- Culoarea și cantitatea de urină eliminată;
- Umflarea mâinilor, picioarelor și a feței;
- Urină spumoasă;
- Hematurie (sânge în urină: aceasta poate avea culoarea maro sau roz).
Cele mai frecvente simptome ale nefritelor acute sunt:
- durere în bazin;
- durere sau senzație de arsură la urinare;
- o nevoie frecventă de a urina;
- urină tulbure;
- sânge sau puroi în urină;
- durere în zona rinichilor sau abdomen;
- umflarea corpului, frecvent la nivelul feței și al membrelor;
- vărsături;
- febră;
- tensiune arterială crescută.
Diagnostic
De multe ori, nefrita poate fi detectată în timpul unui test de sânge sau de urină de rutină.
Medicul va efectua mai întâi un examen fizic și va face un istoric medical pentru a determina dacă ați putea avea un risc crescut de nefrită acută.
Testele de laborator pot, de asemenea, confirma sau exclude prezența unei infecții. Aceste teste includ o analiză a urinei, care testează prezența sângelui, a bacteriilor și a celulelor albe din sânge (globule albe). O prezență semnificativă a acestora poate indica o infecție. Prezența proteinelor în urină poate indica faptul că rinichii nu funcționează corect. Un test de sânge care măsoară un reziduu din sânge numit creatinină poate oferi, de asemenea, informații despre starea de sănătate a rinichilor. Încă un indicator important este azotul ureic din sânge.
O scanare imagistică, cum ar fi un examen CT sau o ecografie renală, pot evidenția un eventual blocaj sau o inflamație a rinichilor sau a tractului urinar.
Cu toate acestea, o biopsie renală este cel mai sigur mod de a confirma o nefrită, prin testarea unei probe de țesut recoltat din rinichi.
Cum se tratează nefritele?
Tratamentul pentru glomerulonefrită și nefrită interstițială poate necesita tratarea afecțiunilor subiacente care cauzează problemele. De exemplu, dacă un medicament pe care îl luați cauzează probleme cu rinichii, medicul dumneavoastră vă poate prescrie un alt medicament.
În mod frecvent, se prescriu și antibiotice pentru tratarea infecției renale. Dacă infecția este foarte gravă, este posibil să aveți nevoie de antibiotice intravenoase, administrate intraspitalicesc. Acestea acționează mai rapid decât antibioticele sub formă de pilule. Infecțiile precum pielonefrita pot provoca dureri severe, caz în care, tot la recomandarea medicului, vor fi administrate analgezicele potrivite.
