Sindromul de detresă respiratorie acută este o afecțiune cu potențial fatal, care apare în urma unei boli sau a unui traumatism. Intervenția medicală timpurie și corespunzătoare scade riscul de afectare a altor organe.
Sindromul de detresă respiratorie acută reprezintă o disfuncție pulmonară severă care apare atunci când se acumulează lichid la nivelul alveolelor pulmonare (mici saci din interiorul plămânilor); în mod normal, o membrană protectoare împiedică pătrunderea lichidului în vasele de sânge, însă în urma unei leziuni sau boli, membrana poate fi afectată, permițând pătrunderea lichidului. Acest lichid împiedică plămânii să se umple cu suficient aer. În consecință, mai puțin oxigen ajunge în fluxul sanguin și afectează funcționarea organelor interne. Deși se întâlnește cel mai frecvent în rândul adulților, poate afecta și copiii. Poate afecta și alte organe și este considerată urgență medicală. În decursul ultimului deceniu mortalitatea asociată acestei boli a scăzut de la 50% la 32-45%. Decesul survine de obicei în urma insuficienței multiple de organe și nu a insuficienței respiratorii.
Simptome
În general, sindromul de detresă respiratorie acută apare într-un interval de 24-48 de ore de la îmbolnăvirea sau leziunea inițială. Poate avea un potențial fatal și este caracterizat de inflamația plămânilor, care poate debuta într-un plămân, afectându-i apoi pe ambii; conduce atât la lezarea alveolelor pulmonare (ajung să se închidă sau se umplu cu lichid, pierzându-și abilitatea de a oxigena sângele și de a elimina dioxidul de carbon), cât și a micilor vase de sânge din jur.
Cei care sunt afectați de acest sindrom pot să experimenteze un efort respirator sever (dispnee, respirație rapidă – tahipnee, respirație profundă și rapidă – hiperventilație), prezentând o stare de agitație, asociată cu un nivel redus de oxigen la nivelul țesuturilor și al sângelui arterial (hipoxie). Ulterior pot deveni letargici (apare o stare de oboseală, amețeală, confuzie, senzație de pierdere a conștienței) sau chiar comatoși; aspectul tegumentului este palid, iar mâinile și picioarele pot dobândi un aspect gri-albăstrui. De asemenea, mai pot fi prezente o tensiune arterială mică, o tuse supărătoare, febră, dureri de cap, ritm cardiac rapid.
Majoritatea pacienților ajung să necesite ventilație mecanică și pot prezenta și afectare la nivelul altor funcții vitale, inclusiv cardiovasculară, renală, hepatică, hematologică și neurologică; când sunt afectate și alte organe, poartă denumirea de sindrom de disfuncție multiplă de organe.
Cauze
Acest sindrom poate apărea alături de o infecție generalizată a corpului (sepsis) sau ca rezultat al pneumoniei, traumei (în urma unui accident auto sau a practicării unui sport de contact), șocului, arsurilor severe, aspirației de alimente / substanțe (apă sărată, chimicale) în plămâni, transfuziilor multiple de sânge și inhalării de vapori toxici. Alte cauze pentru apariția sindromului includ pancreatita acută (o afecțiune gravă în care pancreasul se inflamează într-un interval scurt de timp), bypass cardio-pulmonar, transfuzie masivă de sânge, abuz de droguri, embolism gras, edem pulmonar, embolectomie pulmonară, transplant pulmonar (reacție de respingere), stare aproape de înec, formă severă de infecție cu virusul SARS-CoV-2. Factorii de risc includ: vârsta peste 65 de ani, boală pulmonară cronică, istoric de abuz de alcool sau fumat. Acest sindrom poate avea repercusiuni mai grave pentru persoanele: vârstnice, cu istoric de abuz de alcool, cu insuficiență hepatică, cu șoc toxic.
Diagnostic și tratament
Nu există un test anume pentru a diagnostica sindromul de detresă respiratorie acută. Se impune o evaluare completă pentru identificarea cauzei și excluderea altor afecțiuni. Aceasta poate include, pe lângă examinarea fizică, și teste și investigații pentru diagnosticul diferențial, precum teste de sânge (evaluarea nivelului de oxigen din sânge și depistarea unei infecții), pulsoximetrie, radiografie toracică și tomografie, ecocardiogramă sau electrocardiogramă (multe dintre simptome pot indica o afecțiune cardiacă).
Terapia standard constă în ventilație mecanică (uneori intubație endotraheală), suplimentare cu oxigen, poziționare corespunzătoare, sedare (în cazul pacienților care sunt ventilați prin metode neconvenționale), folosirea unei tehnici de gestionare a lichidului și a unei tehnici denumite presiune pozitivă la sfârșitul expirului, pentru a împinge lichidul în afara alveolelor. Acestea sunt folosite în combinație cu continuarea tratamentului bolii sau leziunii inițiale, precum și cu antiinflamatoare și cu anticoagulante.
Deoarece persoanele afectate de sindromul de detresă respiratorie acută sunt mai puțin capabile să combată infecțiile pulmonare, pot dezvolta pneumonie bacteriană în timpul evoluției bolii. Antibioticele specifice (în funcție de rezultatele culturilor de laborator) sunt administrate pentru a combate infecția și mai poate fi necesară administrarea de lichide sau nutriție parenterală (intravenos). Există păreri controversate cu privire la administrarea de corticosteroizi în tratament, în special în prima parte a evoluției bolii; folosirea de beta-agoniști este considerată sigură, ajutând la o mai bună oxigenare și o scădere în presiunile peak și plateau ventilatorii.
Atunci când sunt afectate și alte organe, măsurile sunt necesare pentru a susține funcția acestor organe.
În trecut, ventilatoarele mecanice erau setate să transmită 12 ml per kg de greutate corporală, în prezent fiind recomandat doar 6 ml per kg de greutate corporală. De asemenea, limitarea presiunii transmise către plămân îmbunătățește rata de supraviețuire a pacientului.
Mai multe studii clinice evaluează în prezent terapiile experimentale pentru sindromul de detresă respiratorie acută, inclusiv celulele stem mezenchimale și oxigenarea prin membrană extracorporeală.
Durata de spitalizare depinde de circumstanțele individuale și de cauza apariției. Majoritatea persoanelor răspund bine la tratament, dar pot trece mai multe săptămâni sau luni până la externare. Complicațiile principale asociate cu acest sindrom sunt leziunile nervoase și musculare, care cauzează durere și slăbiciune.
