Sindromul Asperger

asperger

În anii ’80, psihiatrul britanic Lorna Wing a studiat și adus în lumea medicală informații despre sindromul Asperger, bazate pe studiul realizat în 1944 de către medicul pediatru austriac Hans Asperger. A devenit diagnostic standardizat la începutul anilor ’90. În privința sindromului Asperger, părerile încă sunt împărțite. Mulți specialiști consideră că este doar o altă formă de autism, în vreme ce alții o încadrează ca fiind o tulburare separată de autism. Deși nu există dovezi clare în această privință, se presupune că unele personalități ar fi suferit de sindromul Asperger. Dintre ele, amintim câteva nume: Albert Einstein, Mozart, Marie Curie, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson.

Sindromul Asperger este o afecțiune neurologică a cărei cercetare încă nu a fost finalizată. S-a remarcat, totuși, faptul că ar putea fi o afecțiune de natură genetică, ereditară. În anul 2015, se estima că în lume existau aproximativ 37 de milioane de oameni afectați de sindromul Asperger. De asemenea, s-a observat că există mai mulți băieți atinși de boală decât fete. Primele semne ale sindromului Asperger apar înaintea vârstei de doi ani și nu dispar niciodată de-a lungul vieții.

Cauze

Nu se cunosc cauzele exacte ale apariției sindromului Asperger. Se bănuiește că ar putea fi o tulburare ereditară, dar totodată există anumite indicii referitoare la factorii de mediu care ar putea influența dezvoltarea sindromului. Cercetările efectuate de către Hans Asperger au arătat că au fost observate comportamente asemănătoare sindromului Asperger nu numai la copiii studiați, ci și la alți membri ai familiilor lor, în special la tați.

Simptome

Persoanele diagnosticate cu sindrom Asperger au un IQ normal sau chiar peste medie. Există anumite simptome care ridică suspiciuni:

  • obiceiuri obsesive: de exemplu, persoana afectată de Asperger poate insista să vorbească pe un anumit subiect mai mult decât ar fi necesar, doar pentru că este interesată de el sau poate repeta același comportament iar și iar;
  • dificultăți sau chiar incapacitate de a citi expresiile de pe fețele oamenilor sau limbajul trupului (indicația non-verbală);
  • cei afectați de Asperger evită să privească în ochi persoanele pe care le întâlnesc;
  • sunt foarte sensibili la mirosuri, gusturi și sunete;
  • dezvoltare motorie întârziată: copiii afectați de Asperger învață mai greu să folosească obiecte comune, cum ar fi lingura sau furculița ori cum se prinde în mâini mingea;
  • nu se simt confortabil în societate, nu știu cum să răspundă când li se vorbește;
  • nu știu să își arate emoțiile (se poate să nu zâmbească dacă sunt fericiți sau să nu râdă la o glumă, deși le place);
  • le displac schimbările (pot, de exemplu, să mănânce același fel de mâncare de foarte multe ori, fără să dea semne de plictiseală);
  • pot avea dificultăți în a înțelege o ironie.

Multe dintre simptomele sindromului Asperger dispar la maturitate, însă unele rămân prezente întreaga viață.

Riscuri și complicații

Persoanele diagnosticate cu sindrom Asperger nu sunt, în general, interesate să își facă prieteni, iar dacă totuși reușesc, cu greu pot păstra pe termen mediu și/sau lung prietenia.

Desigur, cu toate simptomele descrise mai sus, persoana afectată de sindromul Asperger va avea probleme de integrare în societate și de înțelegere a modului în care funcționează relațiile dintre oameni, însă nu atât de grave pe cât sunt ale celor cu alte diagnostice din spectrul autist.

Abordări terapeutice

De diagnosticare și tratament pentru persoanele afectate de sindromul Asperger nu se ocupă un singur medic, ci o echipă întreagă de specialiști: psiholog, neurolog, psihiatru, pediatru etc. Tratamentul nu este doar medicamentos, ci mai ales psihoterapeutic. Se urmărește îmbunătățirea abilităților de înțelegere și comunicare, eliminarea obiceiurilor obsesive și se încearcă ameliorarea neîndemânării fizice.

Recomandări

Copilul diagnosticat cu sindrom Asperger are nevoie de întreg sprijinul, de întreaga susținere a familiei. Cu cât părinții observă mai devreme semne ale acestei afecțiuni, cu atât sunt mai mari șansele de a se recupera mai mult.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH