Alopecia

Alopecia poate avea la bază cauze începând de la ereditate și până la afecțiuni medicale, fiind mai frecventă în rândul bărbaților. În prezent este disponibilă o gamă variată de tratamente, particularizate în funcție de cauza apariției.

Un om pierde în mod normal între 50-100 fire de păr pe zi, însă acest lucru nu se observă de obicei, deoarece părul se regenerează în același timp. Atunci când nu se întâmplă acest lucru, este vorba despre alopecie.

Alopecia sau pierderea părului se poate manifesta la nivelul scalpului sau al întregului corp, având caracter temporar sau permanent. Deși toate persoanele se confruntă cu această problemă în zona scalpului odată cu înaintarea în vârstă, aceasta este întâlnită mai des la bărbați. Unele persoane preferă să nu opteze pentru tratamentul bolii, mascând aspectul inestetic cu produse de make-up, pălării sau eșarfe, în vreme ce alte persoane pot apela la tratament pentru a împiedica pierderea suplimentară de păr.

Cauze

Cauzele apariției acestei probleme de sănătate sunt legate de unul sau mai mulți dintre factorii următori:

• Vârsta – majoritatea persoanelor observă pierderea părului odată cu înaintarea în vârstă. La un anumit moment, foliculii de păr nu mai dezvoltă fire de păr, ceea ce conduce la o subțiere a părului de pe scalp, precum și o pierdere a culorii.
• Istoric familial (ereditate) – o cauză comună pentru alopecia ereditară este reprezentată de înaintarea în vârstă, ceea ce poartă denumirea de alopecie androgenică; la bărbați apare un tipar de rărire a părului în zonele temporale, iar la femei o cădere difuză.
• Schimbări hormonale și afecțiuni medicale – trebuie menționate în primul rând sarcina, nașterea, menopauza, sindromul ovarelor polichistice, problemele cu tiroida, psoriazisul. Afecțiunile medicale care cauzează alopecie sunt alopecia areata – afecțiune autoimună (apare mai frecvent la persoanele sub 30 de ani), infecții ale scalpului – pecingine sau o tulburare denumită tricotilomanie – dorința obsesivă a unei persoane de a-și smulge părul. Și anumite boli cu transmitere sexuală (sifilis) pot cauza în timp căderea părului.
• Medicamente și suplimente alimentare – pierderea părului poate fi un efect advers al anumitor medicamente, precum cele pentru tratarea cancerului (chimioterapia), a artritei, depresiei, problemelor cardiace, gutei și hipertensiunii. Oprirea administrării de contraceptive orale poate conduce la alopecie uneori.
• Un aport insuficient de biotină, fier, proteine sau zinc – dacă în organism nu există suficiente rezerve din aceste nutrimente, poate apărea căderea părului.
• Radioterapie la nivelul capului – părul poate să nu revină la tiparul normal de creștere după tratament radioterapeutic.
• Otrăvire – otrăvirea lentă poate conduce la pierderea părului. Printre substanțele care au acest efect se numără: arsenic, taliu, mercur și litiu; și o ingerare excesivă de warfarină poate conduce la căderea părului, precum și de vitamina A sau seleniu.
• Un eveniment stresant – multe persoane observă o subțiere a părului la câteva luni după ce s-au confruntat cu un șoc fizic sau emoțional, însă această formă de alopecie este temporară.
• Accesoriile și extensiile de păr, precum și tratamentele chimice sau la temperaturi ridicate. Inclusiv agrafele sau elasticele pot cauza alopecie de tracțiune. Același efect îl poate avea agresarea scalpului (vopsirea, folosirea permanentului). Dacă apare cicatrizarea pielii, pierderea părului poate fi permanentă.

Factorii de risc pentru alopecie includ istoric familial de alopecie (mama sau tatăl), înaintarea în vârstă, scăderea semnificativă în greutate, anumite afecțiuni medicale, în special autoimune (diabet și lupus), stres, nutriție defectuoasă.

Simptome

Alopecia se poate prezenta sub forme diferite, în funcție de cauză și poate debuta subit sau treptat, afectând scalpul sau întregul corp. Simptomele pot include:

• Subțiere treptată a porțiunii de păr de pe scalp – această manifestare este cea mai comună, apărând odată cu îmbătrânirea. La bărbați se poate observa dispariția firelor la linia părului de pe frunte, în vreme ce la femei se poate observa o extindere a unei zone lipsite de păr (la cele în vârstă, tiparul este similar bărbaților).
• Smocuri fără păr sau petice circulare lipsite de păr – unele persoane își pierd părul în smocuri sau secțiuni de pe scalp, barbă sau sprâncene; pielea din zona respectivă manifestă prurit sau durere.
• Cădere bruscă a părului (este temporară) – un șoc fizic sau emoțional poate conduce la pierderea părului. La spălare sau pieptănare pot fi observate smocuri de păr care se desprind cu ușurință.
• Pierdere a întregului păr de pe corp – diverse afecțiuni și tratamente medicale, precum chimioterapia, pot conduce la pierderea părului de pe corp. Acesta se regenerează, de obicei, după un timp.
• Cădere pronunțată a părului în sezonul rece.
• Unghiile de la mâini și de la picioare devin roșii și casante.
• Petice de scalare a pielii care se extind la nivelul scalpului – este un simptom specific pecinginei (tricofiție), care poate fi însoțit de păr casant, roșeață, inflamație și uneori secreții.

Tratament

În prezent, sunt disponibile mai multe tratamente pentru alopecie. Poate fi inversat procesul de cădere a părului sau cel puțin încetinit; sunt situații (alopecia areata) când părul poate crește din nou fără tratament în decurs de un an, cum se întâmplă după naștere, după o boală sau o intervenție chirurgicală, pierderea bruscă în greutate, o formă ușoară de alopecia areata sau eliminarea psoriazisului de pe scalp. Pentru carențele nutriționale se recomandă suplimente alimentare cu biotină, fier sau zinc.

În cazul în care un anumit medicament conduce la pierderea părului, medicul poate recomanda întreruperea tratamentului timp de câteva luni. Cele mai comune medicamente pentru a trata alopecia ereditară sunt minoxidil (formă lichidă, spumă și șampon) – o dată pe zi pentru femei și de 2 ori pe zi pentru bărbați timp de cel puțin 6 luni, finasteridă – se administrează zilnic bărbaților sub formă de pastilă timp de câteva luni (poate să nu funcționeze prea bine pentru bărbații de peste 60 ani) și spironolactona sau dutasterida. Dacă este vorba despre o boală autoimună, medicul poate recomanda corticosteroizi pe cale orală, topică sau injectabilă. Imunoterapia topică se folosește când pierderea părului apare brusc și mai mult decât o dată; se aplică anumite substanțe chimice pentru a produce o reacție alergică la nivelul scalpului.

În cazul pierderii permanente de păr se poate interveni cu transplant de păr. În timpul acestei proceduri, medicul îndepărtează foliculi de păr dintr-o porțiune a capului și le introduce într-o porțiune fără fire; uneori se poate îndepărta o porțiune de piele cu mai multe fire de păr. Deși nu necesită internare, procedura este dureroasă și sunt administrate sedative. Posibilele reacții adverse asociate includ sângerare, învinețire și inflamație locală și chiar infecție. Pot fi necesare mai multe intervenții, iar în cazul alopeciei ereditare, pierderea părului va continua.

Fototerapia reprezintă o formă de tratament cu radiații care se bazează pe o combinație de medicație orală (psoralen) și lumină ultravioletă. Microneedling-ul este o procedură realizată cu ajutorul unui dispozitiv cu sute de ace mici, care stimulează creșterea părului prin rejuvenarea pielii.

Terapia cu laser de joasă frecvență a fost desemnată de Administrația pentru Alimente și Medicamente din S.U.A. drept un tratament eficace în cazul alopeciei. Câteva studii au demonstrat că aceasta crește densitatea părului. Nu se cunosc încă cu exactitate efectele sale pe termen lung.