Varicela, Zona Zoster și nervralgia postherpetică au la bază varicelo-zosterian, primele două reprezentând manifestări cutanate, reactivate uneori de scăderea imunității organismului, în vreme ce ultima reprezintă o complicație care poate persista întreaga viață.
Virusul varicelo-zosterian și afecțiunile pe care le cauzează
Virusul varicelo-zosterian cauzează două afecțiuni:
- Varicela;
- Zona Zoster.
Un caz clasic de varicelă (vărsat de vânt) este reprezentat de un copil care se prezintă cu o iritație veziculară bilaterală simetrică care acoperă cea mai mare parte din corp și față; copilul acuză mâncărime, iar recuperarea este de obicei fără complicații. Dimpotrivă, un caz clasic de Zona Zoster (herpes zoster) este reprezentat de un adult vârstnic care se prezintă cu o iritație veziculară limitată la o regiune discretă pe o parte a trunchiului sau a feței; pacientul acuză durere, iar recuperarea este uneori asociată cu un sindrom dureros cronic și netratabil, denumit nevralgie postherpatică.
De reținut că varicela reprezintă o afecțiune extrem de contagioasă. Se transmite prin:
- Picături de salivă;
- Mucus;
- Lichid din vezicule sau particule aeropurtate.
Este contagioasă aproximativ 2 zile înainte de erupție și până când veziculele au crustă. Se manifestă printr-o iritație cu vezicule și prurit; aceasta apare pe piept, spate și față, iar apoi se răspândește pe întregul corp.
În cazul bebelușilor, adolescenților, adulților, gravidelor și persoanelor cu sistem imunitar slăbit această boală poate cauza complicații grave:
- Începând de la infecții bacteriene la nivelul pielii și până la infecții pulmonare (pneumonie);
- La nivelul creierului (encefalită) sau chiar la nivelul sângelui (sepsis).
De asemenea, o persoană care are Zona Zoster poate răspândi varicelă la cei care nu au avut sau care nu sunt vaccinați. În prezent este posibilă vaccinarea împotriva varicelei (vaccin antivaricelic); copiii care au primit imunizare cu acesta au șanse mai reduse să dezvolte Zona Zoster când avansează în vârstă.
Ce este Zona Zoster?
Zona Zoster sau herpes zoster este o erupție cutanată sub formă de vezicule cu distribuție dermatomerică. În urma infecției primare cu varicelă, virusul persistă asimptomatic în ganglionii senzitivi de pe traiectul rădăcinii dorsale a nervilor spinali și a nervilor cranieni.
Acesta este un sindrom distinct cauzat de reactivarea virusului varicelo-zosterian, care apare când imunitatea față de acest patogen scade ca urmare a înaintării în vârstă sau imunosupresiei. Când imunitatea celulară scade, virusul se reactivează și circulă prin nervii senzitivi către piele, cauzând durerea distinctă prodromală, urmată de apariția iritației.
Se estimează că aproximativ 1 din 3 persoane ajung să dezvolte Zona Zoster pe durata vieții. Durerea arzătoare precede de obicei iritația cu câteva zile și poate persista mai multe luni după dispariția acesteia. Aproximativ 60% dintre persoanele afectate sunt femei.
Deși această problemă de sănătate poate să apară la orice vârstă, cel mai frecvent afectează populația vârstnică (aproximativ jumătate din cazuri apar la persoane de peste 60 de an). În cazul copiilor și a adulților tineri manifestările sale sunt mai severe și sunt însoțite de o rată de morbiditate și mortalitate mai redusă.
Factorii care scad funcția imunitară, precum imunodeficiența umană virală, chimioterapia, malignitățile, utilizarea cronică de steroizi pot crește riscul de apariție.
Ce este nevralgia postherpetică și cum se tratează?
Nevralgia postherpetică reprezintă cea mai comună complicație a Zonei Zoster, afectând fibrele nervoase și pielea și cauzând o durere care persistă un timp îndelungat (mai mult de 3 luni de la vindecarea iritației cutanate), chiar și după ce iritația și veziculele specifice dispar. Durerea specifică poate fi intens debilitantă.
Diagnosticul Zonei Zoster este realizat prin examinare clinică pe baza aspectului caracteristic al iritației. Identificarea și tratamentul timpuriu pot reduce simptomele acute și nevralgia postherpetică.
Tratamentul pentru Zona Zoster este de obicei aciclovir cu administrare orală. Alte variante de medicație includ famciclovir și valaciclovir. Medicația antivirală este cea mai eficientă când este inițiată în decurs de 72 de ore de la debutul iritației. Adăugarea unui corticosteroid cu administrare orală poate oferi beneficii modeste în reducerea durerii asociate Zonei Zoster și incidența nevralgiei postherpetice. Afectarea oculară în cazul Zonei Zoster poate cauza complicații grave, însă apar rar și impun consultație medicală din partea unui oftalmolog.
- Pacienții sunt sfătuiți să nu își scarpine leziunile pentru a reduce riscul de transmitere și a evita apariția cicatricilor, dar și pentru a păstra leziunile curate și uscate.
- De asemenea, trebuie evitat contactul fizic cu alte persoane, în special imunocompromise și copii mai mici de 1 an.
- Pentru acoperirea iritației pot fi folosite fașe absorbante; nu sunt recomandate fașele adezive deoarece pot întârzia vindecarea și pot cauza iritație.
- În situația în care veziculele formează pustule, pacienții sunt expuși unei infecții bacteriene secundare; nu se recomandă antibiotice topice, ci antibiotice cu administrare orală în această situație (flucloxacilină sau cefalexină).
- Uneori se folosește loțiunea cu calamină pentru reducerea simptomatică a pruritului și leziunilor uscate.
Pacienții cu nevralgie postherpetică pot necesita narcotice pentru controlul durerii; durerea este atât de puternică încât pot să nu suporte nici măcar atingerea hainelor (alodinie). Se întâmplă acest lucru deoarece fibrele nervoase sunt lezate; acestea nu mai pot transmite mesaje de la piele către creier cum fac în mod normal, aceste mesaje ajungând confuze și exagerate. Mai poate apărea și senzație de mâncărime sau amorțire.
Antidepresivele triciclice sau anticonvulsivantele, administrare de obicei în doze reduse, pot ajuta la controlul durerii.
Plasturii cu capsaicină sau lidocaină și blocantele neuronale pot fi prescrise pentru anumiți pacienți;
- Cei cu lidocaină pot fi decupați pentru a se potrivi pe regiunea afectată.
- Iar cei cu capsaicină sunt aplicați de personal specializat, durând până la 2 ore (pacientul trebuie monitorizat), dar uneori efectul analgezic poate persista până la 3 luni.
Ca urmare a componentei dureroase, nevralgia postherpetică poate conduce la probleme:
- Cu somnul;
- Lipsa apetitului;
- Dificultate în concentrare;
- Oboseala;
- Depresie.
