Intoleranța la gluten (enteropatia glutenică, celiachia, boala celiacă) este o afecțiune digestivă cronică, favorizată cel mai frecvent de moștenirea genetică. Persoanele afectate pot dezvolta și alte afecțiuni secundare, printre care anemia, osteoporoza, afecțiuni neurologice.
Cauze
Boala celiacă este, de cele mai multe ori, transmisă genetic. La declanșarea acesteia pot contribui, însă, și tipul de alimentație și factorii de mediu. Aceasta poate să apară și în urma unui șoc emoțional puternic, a sarcinii sau nașterii, a unei intervenții chirurgicale sau ca urmare a unor infecții virale. De asemenea, dezechilibrele florei bacteriene intestinale pot favoriza declanșarea bolii. Reacția anormală a organismului la gluten provoacă distrugerea vilozităților prezente în interiorul intestinului subțire. Acestea au rol în absorbția nutrienților, iar atrofierea sau distrugerea acestora împiedică organismul să primească substanțele (vitamine, minerale, oligoelemente etc.) de care are nevoie pentru o bună funcționare.
Simptome
Cele mai frecvente simptome la copii sunt:
- diareea;
- flatulența;
- scăderea în greutate;
- întârzierile de creștere și dezvoltare;
- anemia;
- oboseala și slăbiciunea;
- atrofia musculară.
Simptome la adulți:
- greață;
- vărsături;
- dureri abdominale intense;
- balonare;
- diaree sau, dimpotrivă, constipație;
- reflux gastroesofagian;
- arsuri stomacale;
- oboseală;
- anemie.
Printre metodele în urma cărora se poate pune diagnosticul de certitudine se numără testarea anticorpilor IgA anti-transglutaminază tisulară sau a anticorpilor anti-endomisium. În cazul copiilor cu vârsta de până la 2 ani, se testează și anticorpii anti-gliadin, care după această vârstă devin foarte greu detectabili.
Recomandări
Boala celiacă impune respectarea unei diete fără gluten (grâu, orz secară și derivatele acestora). O parte dintre pacienți nu reușesc să scape de simptome, chiar dacă urmează acest tip de dietă, ceea ce necesită administrarea de corticosteroizi. Se recomandă urmarea regimului alimentar recomandat de medicul nutriționist, în special în cazul pacienților tineri, pentru a evita denutriția și tulburările de creștere și dezvoltare.
