Mierea și Diabetul. Proprietăți Medicinale ale Mierii de Albine

Al 2- lea episod din seria Proprietățile Medicinale ale Mierii de Albine îl alocăm subiectului mierii de albine în diabet. În zilele noastre, terapii precum inhibitorii SGLT2 aduc cele mai noi vești bune pentru pacienții diabetici. În același timp, lumea medicală se orientează din ce în ce mai mult asupra beneficiilor pentru sănătate aduse de produsele naturale precum mierea, în gestionarea diabetului. Utilizarând produsele apicole (mierea) împreună cu tratamentul medical clasic, pacienții diabetici pot menține nivelul normal de insulină în sânge precum și starea generală de sănătate a acestora [1].

Despre componența și efectele mierii

În componența mierii există mai mult de 200 de elemente printre care fructoză, glucoză și apă ca substanțe principale. În ultimele decenii, lumea științifică a fost preocupată de testarea și explicarea beneficiilor mierii. Aceste studii clinice explică în mare măsură multe efecte medicinale ale mierii, cum ar fi cel antioxidant [2-7], hepatoprotector [8-10], cardioprotector [11-13], antibacterian [14-19], antiinflamator [20-22] , sau antitumoral [23-26].

Există dovezi puternice care indică efectele benefice ale mierii în tratamentul diabetului zaharat [27]. Aceste rezultate evidențiază perspectivele terapeutice ale utilizării mierii sau ai altor potențiali antioxidanți ca adjuvant alături de medicamentele antidiabetice standard în controlul diabetului zaharat. În ceea ce privește restricțiile asociate cu utilizarea de antioxidanți, alte intervenții vizând scăderea generării de ROS ( specii de oxigen reactiv) pot fi de asemenea utilizate ca adjuvant la terapia convențională pentru diabet.

Într-unul dintre studiile clinice cu diabet zaharat de tip 1 și tip 2, aplicarea mierii a fost asociată cu un indice glicemic dramatic față de zaharoză sau glucoză în diabetul zaharat de tip 1 și normal [28]. În cazul diabetului de tip 2 s-au obținut valori similare pentru miere, glucoză și zaharoză. La pacienții diabetici, mierea poate induce semnificativ o reducere a nivelului de glucoză plasmatică față de dextran [29]. La pacienții normali și hiperlipidemici, de asemenea, mierea reduce conținutul de lipide din sânge, homocisteină și proteină ​​C-reactivă. Cu toate acestea, au rămas mai multe întrebări, în special în ceea ce privește perspectiva controlului diabetului zaharat prin intervenții care vizează atât stresul oxidativ, cât și hiperglicemia. Mai mult, efectele terapeutice ale mierii în gestionarea diabetului pot fi nu numai limitate la controlul glicemiei, dar pot fi extinse și la ameliorarea de complicațiilor asociate bolii metabolice [27].

Cele mai importante lucruri despre miere în dieta pacientului cu diabet

De mult timp, a existat un mit conform căruia mierea nu ar putea fi folosită în dieta pacientului cu diabet, datorită conținutului ridicat de carbohidrați din compoziția sa chimică. S-a lucrat o perioadă lungă de timp la caracterizarea diferitelor tipuri de miere din România și din întreaga lume. În egală măsură s-au studiat proprietăților biologice ale mierii.

Miere sau zahăr?

Zahărul este un produs rafinat, obținut din diferite surse naturale. El trece printr-un proces tehnologic, ducând la o substanță aproape pură – zaharoză. Zaharoza este foarte utilizată în viața modernă în industria alimentară. Mierea, pe de altă parte, fiind și un produs dulce natural, are o compoziție complexă. În comparație cu zahărul, indicele glicemic și valoare energetică sunt mai mici. Când vorbim despre zahăr rafinat, este ușor să afirmăm compoziția chimică exactă, de fapt foarte simplă. Vorbind despre miere, ar trebui luate în considerare multe aspecte în ceea ce privește compoziția sa. Originile botanice și geografice determină compoziția și proprietățile specifice tuturor tipurilor de miere.

Faptul că zahărul rafinat este aproape 100% zaharoză și cantități foarte mici de alte componente în comparație cu mierea, îl face pe ultimul, un îndulcitor important, cu aproape 80% zaharuri simple din compoziția chimică totală (35-40% fructoză și 30 –35% glucoză).

Încă un studiu

A fost studiat efectul hiperglicemic al glucozei, zaharozei și mierii echivalent cu 20 g la doisprezece voluntari normali, opt pacienți cu diabet zaharat insulino-dependent (IDDM) și șase pacienți cu diabet zaharat non-insulino-dependent (NIDDM) . Mierea a produs un răspuns glicemic postprandial atenuat la voluntarii normali (vs glucoză p <0,005; vs zaharoză p <0,05) și IDDM (vs glucoză p <0,005; vs zaharoză p <0,05). Indicele glicemic (IG) a arătat o variabilitate considerabilă în cadrul fiecărui grup de subiecți. Combinat cu un indice incremental de vârf (PI), cei doi indici par a fi mai valoroși în prezicerea efectelor glucidelor, mai degrabă decât a unuia singur. Autorii și investigatorii sutdiului sugerează că mierea se poate dovedi un substitut valoros al zahărului la diabetici și că atât IG, cât și PI ar trebui utilizate în analiza alimentelor.[30]

Într-o revizuire a studiilor de profil din literatură se răspunde la întrebarile: mierea este un bun substitut pentru zahăr în dieta diabetică? Sunt zaharurile simple naturale importante în prevenirea și tratarea diabetului zaharat? Studii preclinice și clinice, studii pe modele de animale și studii umane demonstrează impactul potențial al mierii asupra acestei boli complexe.

Mierea în prevenția diabetului

Diferite studii demonstrează efectul hipoglicemiant al mierii, dar mecanismul acestui efect rămâne neclar. O recenzie ce prezintă studiile experimentale finalizate în ultimii ani, susține mierea ca un agent antidiabetic nou care ar putea avea o semnificație potențială în gestionarea diabetului și a complicațiilor sale. De asemenea, evidențiază impactul potențial și perspectivele viitoare asupra utilizării mierii ca agent antidiabetic.[31]

Mierea în ulcerațiile pacientului cu diabet

Pe lângă beneficiile pentru sănătate ale ingerării mierii în diabet, o altă utilizare importantă a mierii ar putea fi în gestionarea rănilor diabetice [32]. Aceste răni nu sunt ca rănile tipice, au o vindecare mai lentă sau nu se vindecă deloc, ducând la complicații. Mierea a fost folosită în medicina alternativă pentru vindecarea diferitelor răni încă din cele mai vechi timpuri, utilizarea mierii în gestionarea rănilor diabetice fiind mai recentă.

Pacienții diabetici suferă uneori de diferite complicații, cum ar fi bolile arteriale, problemele vasculare, ulcerațiile și complicațiile piciorului [33, 34]. Chiar dacă rănile diabetice sunt similare cu rănile pacienților fără diabet, procesul de vindecare în cazul pacienților cu diabet este foarte lent și problematic, iar costurile medicale sunt extrem de mari.

Mierea este un potențial candidat pentru a fi utilizată în aceste tratamente, deoarece este disponibilă, naturală și nu este costisitoare. Dar cum poate acționa mierea la nivelul rănii? Mierea diluată cu apă sau diferite fluide formează radicali hidroxil și anioni hipoclorit la locul plăgii. Antioxidanții prezenți în miere acționează prin două mecanisme diferite într-o rană: în primul rând, antioxidanții luptă împotriva microorganismelor și reduc infecția în rană [35, 36, 37]; în al doilea rând, aceiași antioxidanți reduc speciile reactive de oxigen și inflamația cauzată de rană, ajutând la procesul de vindecare [38-40].

Un studiu comparativ, a urmărit efectul pansamentului cu miere față de un pansament cu etoxi-diaminoacridină plus nitrofurazonă la pacienții cu ulcerații. Cele două grupuri au fost statistic similare în ceea ce privește caracteristicile inițiale și ale plăgilor. După 5 săptămâni de tratament, pacienții care au fost tratați prin pansament cu miere au avut scoruri semnificativ mai bune ale instrumentului PUSH decât subiecții tratați cu pansament etoxi-diaminoacridină plus nitrofurazonă (6,55 +/- 2,14 vs 12,62 +/- 2,15, P <0,001).[41]

Câteva informații despre diabet

Diabetul zaharat este una dintre cele mai importante boli din vremurile moderne, cu peste 285 de milioane de persoane estimate în 2010. Aproximativ 438 de milioane de persoane prezise pentru 2030 în întreaga lume [42]. Prevalența diabetului poate fi determinată genetic sau poate fi dezvoltată pe parcursul vieții la orice vârstă. Această boală nu ține cont de vârstă, de exemplu dar cercetările științifice arată că este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare decât în ​​restul lumii  [43-46]. Incidența crescândă se poate datora schimbărilor demografice și rezultatului nedorit al factorilor de risc, cum ar fi obezitatea și viața sedentară.

Ce este de fapt diabetul zaharat?

Diabetul este o tulburare metabolică cu etiologii multifactoriale și eterogene. Nivelul ridicat de zahăr din sânge este „simptomul” cunoscut pentru diabet, dar alte simptome nu trebuiesc ignorate: senzația se sete și foame accentuată, oboseală inexplicabilă, nevoia frecventă de micțiune, vedere încețoșată și scădere neașteptată în greutate.

Două tipuri de diabet

Sunt frecvente în rândul oamenilor: diabetul de tip 1 care apare atunci când sistemul imunitar atacă și distruge insulina. Se crede că acest tip de diabet este determinat genetic, dar și factorii de mediu sunt importanți în determinarea bolii. Simptomele acestui tip de diabet debutează în general rapid, în câteva săptămâni. Diabetul de tip 2, cea mai frecventă formă, poate fi cauzat de mai mulți factori, cel mai important fiind stilul de viață, dar, de asemenea, poate fi determinat de diferite gene. Acest tip de boală se dezvoltă pe parcursul mai multor ani, iar simptomele nu sunt, de asemenea, vizibile; din acest motiv, multe persoane se confruntă cu diabet fără simptome specifice sau neobișnuite.

Diabetul de tip 2 este de cele mai multe ori legat de starea supraponderală sau obezitate. Deși diabetul zaharat este o boală cronică a sistemului endocrin și rămâne principala cauză de mortalitate la nivel mondial [2-5], acesta nu reprezintă o condamnare la moarte. Există terapii care pot controla evoluția nefavorabilă a bolii și cercetări îm continuă desfășurare.

Atenționări

Tratamentul recomandat de medicul diabetolog, respectarea regimului de viață, conduita alimentară, stau la baza stării de bine în cazul unui pacient cu diabet.

Mierea este încă o formă de zahăr, astfel încât aportul ar trebui să fie moderat. American Heart Association (AHA) recomandă femeilor să nu primească mai mult de 100 de calorii pe zi din zaharuri adăugate, iar bărbaților să nu depășească 150 de calorii pe zi. Acest lucru este egal cu puțin peste două linguri pentru femei și trei linguri pentru bărbați și se referă la persoanele fără diabet. În cazul pacienților cu diabet, se personalozează dieta în funcție de nevoile individuale stabilite de medicul diabetolog.  Se recomandă ca sugarii sub un an să nu consume miere. Mierea poate conține endospori botulinici care cauzează botulismul infantil la copiii foarte mici, un tip rar, dar grav de otrăvire alimentară care poate duce la paralizie. Chiar și mierea pasteurizată are șansa de a conține acești spori.

Referințe:

1. Bobiş O, Dezmirean DS, Moise AR. Honey and Diabetes: The Importance of Natural Simple Sugars in Diet for Preventing and Treating Different Type of Diabetes. Oxid Med Cell Longev. 2018;2018:4757893. Published 2018 Feb 4. doi:10.1155/2018/4757893
2. Beretta G., Granata P., Ferrero M., Orioli M., Facino R. M. Standardization of antioxidant properties of honey by a combination of spectrophotometric/fluorimetric assays and chemometrics. Analytica Chimica Acta. 2005;533(2):185–191. doi: 10.1016/j.aca.2004.11.010. [CrossRef] [Google Scholar][Ref list]
3. Bertoncelj J., Golob T., Dobersek U., Jamnik M. Evaluation of the phenolic content, antioxidant activity and color of Slovenian honey. Food Chemistry. 2007;105(2):822–828. doi: 10.1016/j.foodchem.2007.01.060. [CrossRef] [Google Scholar]
4. Mărghitaş L. A., Dezmirean D., Moise A., Bobiş O., Laslo L., Bogdanov S. Physico-chemical and bioactive properties of different floral origin honeys from Romania. Food Chemistry. 2009;112(4):863–867. doi: 10.1016/j.foodchem.2008.06.055. [CrossRef] [Google Scholar]
5. Alvarez-Suarez J. M., Tulipani S., Díaz D., et al. Antioxidant and antimicrobial capacity of several monofloral Cuban honeys and their correlation with color, polyphenol content and other chemical compounds. Food and Chemical Toxicology. 2010;48(8-9):2490–2499. doi: 10.1016/j.fct.2010.06.021. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
6. Erejuwa O. O., Sulaiman S. A., Wahab M. S., Sirajudeem K. N. S., Salleh S., Gurtu S. Antioxidant protective effect of glibenclamide and metformin in combination with honey in pancreas of streptozotocin induced diabetic rats. International Journal of Molecular Science. 2010;11(5):2056–2066. doi: 10.3390/ijms11052056. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
7. Erejuwa O. O., Gurtu S., Sulaiman S. A., Ab Wahab M. S., Sirajudeen K. N., Salleh M. S. Hypoglycemic and antioxidant effects of honey supplementation in streptozotocin-induced diabetic rats. International Journal for Vitamin and Nutrition Research. 2010;80(1):74–82. doi: 10.1024/0300-9831/a000008. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
8. Erejuwa O. O., Sulaiman S. A., Wahab M. S. Hepatoprotective effect of Tualang honey supplementation in streptozotocin-induced diabetic rats. International Journal of Applied Research and Natural Products. 2012;4:37–41. [Google Scholar]
9. Galal R. M., Zaki H. F., Seif El-Nasr M. M., Agha A. M. Potential protective effect of honey against paracetamol-induced hepatotoxicity. Archives of Iranian Medicine. 2012;15(11):674–680. [PubMed] [Google Scholar]
10. Asaduzzaman M., Sohanur Rahman M., Munira S., et al. Effects of honey supplementation on hepatic and cardiovascular disease (CVD) marker in streptozotocin-induced diabetic rats. Journal of Diabetes & Metabolism. 2015;6(9):p. 592. doi: 10.4172/2155-6156.1000592. [CrossRef] [Google Scholar]
11. Rakha M. K., Nabil Z. I., Hussein A. A. Cardioactive and vasoactive effects of natural wild honey against cardiac malperformance induced by hyperadrenergic activity. Journal of Medicinal Food. 2008;11(1):91–98. doi: 10.1089/jmf.2006.172. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
12. Yaghoobi N., Al-Waili N., Ghayour-Mobarhan M., et al. Natural honey and cardiovascular risk factors; effects on blood glucose, colesterol, triacylglycerole, CRP and body weight compared with sucrose. The Scientific World Journal. 2008;8:463–469. doi: 10.1100/tsw.2008.64. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
13. Khalil M. D. I., Tanvir E. M., Afroz R., Sulaiman S. A., Gan S. H. Cardioprotective effects of tualang honey: amelioration of cholesterol and cardiac enzymes levels. BioMed Research International. 2015;2015:8. doi: 10.1155/2015/286051.286051 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
14. Weston R. J. The contribution of catalase and other natural products to the antibacterial activity of honey: a review. Food Chemistry. 2000;71(2):235–239. doi: 10.1016/S0308-8146(00)00162-X. [CrossRef] [Google Scholar]
15. Tan H. T., Rahman R. A., Gan S. H. The antibacterial properties of Malaysian Tualang honey against wound and enteric microorganisms in comparison to Manuka honey. BMC Complementary and Alternatively Medicine. 2009;9(1):1–8. doi: 10.1186/1472-6882-9-34. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
16. Mandal M. D., Mandal S. Honey: its medicinal property and antibacterial activity. Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine. 2011;1(2):154–160. doi: 10.1016/S2221-1691(11)60016-6. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
17. Mohapatra D. P., Thakur V., Brar S. K. Antibacterial efficacy of raw and processed honey. Biotechnology Research International. 2011;2011:6. doi: 10.4061/2011/917505.917505 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
18. Hammond E. N., Donkor E. S. Antibacterial effect of Manuka honey on Clostridium difficile. BMC Research Notes. 2013;6(1):p. 188. doi: 10.1186/1756-0500-6-188. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
19. Nishio E. K., Ribeiro J. M., Oliveira A. G., et al. Antibacterial synergic effect of honey from two stingless bees: Scaptotrigona bipunctata Lepeletier, 1836 and S. postica Latreille, 1807. Scientific Reports. 2016;6(1, article 21641) doi: 10.1038/srep21641. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
20. van den Berg A. J. J., van den Worm E., van Ufford H. C. Q., Halkes S. B. A., Hoechstra M. J., Beukelman C. J. An in vitro examination of the antioxidant and anti-inflammatory properties of buckwheat honey. Journal of Wound Care. 2008;17(4):172–178. doi: 10.12968/jowc.2008.17.4.28839. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
21. Kassim M., Achoui M., Mustafa M. R., Mohd M. A., Yusoff K. M. Ellagic acid, phenolic acids and flavonoids in Malaysian honey extracts demonstrate in vitro anti-inflammatory activity. Nutrition Research. 2010;30(9):650–659. doi: 10.1016/j.nutres.2010.08.008. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
22. Borsato D. M., Pridente A. S., Doll-Boscardin P. M., et al. Topical anti-inflammatory activity of a monofloral honey of Mimosa scabrella provided by Melipona marginata during winter in southern Brazil. Journal of Medicinal Food. 2014;17(7):817–825. doi: 10.1089/jmf.2013.0024. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
23. Yaacob N. S., Nengsih A., Norazmi M. N. Tualang honey promotes apoptotic cell death induced by tamoxifen in breast cancer cell lines. Evidence-Based Complementary and Alternatively Medicine. 2013;2013:9. doi: 10.1155/2013/989841.989841 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
24. Alvarez-Suarez J. M., Giampieri F., Battino M. Honey as a source of dietary antioxidants: structures, bioavailability and evidence of protective effects against human chronic diseases. Current Medicinal Chemistry. 2013;20(5):621–638. doi: 10.2174/092986713804999358. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
25. Bulut H. K., Tüfekci F. G. Honey prevents oral mocositis in children undergoing chemotherapy: a quasi-experimental study with a control group. Complementary Therapies in Medicine. 2016;29:132–140. doi: 10.1016/j.ctim.2016.09.018. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
26. Porcza L. M., Simms C., Chopra M. Honey and cancer: current status and future directions. Diseases. 2016;4(4):1–26. doi: 10.3390/diseases4040030. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
27. Effectiveness of a honey dressing for healing pressure ulcers. Yapucu Güneş U, Eşer IJ Wound Ostomy Continence Nurs. 2007 Mar-Apr; 34(2):184-90. [PubMed] [Ref list]

28. Effect of honey in diabetes mellitus: matters arising. Erejuwa OOJ Diabetes Metab Disord. 2014 Jan 29; 13(1):23. [PubMed] [Ref list]
29. Plasma glucose responses to glucose, sucrose, and honey in patients with diabetes mellitus: an analysis of glycaemic and peak incremental indices. Samanta A, Burden AC, Jones GR Diabet Med. 1985 Sep; 2(5):371-3. [PubMed] [Ref list]

30. Samanta A, Burden AC, Jones GR. Plasma glucose responses to glucose, sucrose, and honey in patients with diabetes mellitus: an analysis of glycaemic and peak incremental indices. Diabet Med. 1985;2(5):371-373. doi:10.1111/j.1464-5491.1985.tb00654.x
31. Bobiş O, Dezmirean DS, Moise AR. Honey and Diabetes: The Importance of Natural Simple Sugars in Diet for Preventing and Treating Different Type of Diabetes. Oxid Med Cell Longev. 2018;2018:4757893. Published 2018 Feb 4. doi:10.1155/2018/4757893
32. Alam F., Islam A., Gan S. H., Khalil I. Honey: a potential therapeutic agent for managing diabetic woulds. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine. 2014;2014:16. doi: 10.1155/2014/169130.169130 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
33. Singh N., Armstrong D. G., Lipsky B. A. Preventing foot ulcers in patients with diabetes. JAMA. 2005;293(2):217–228. doi: 10.1001/jama.293.2.217. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
34. Lavery L. A., Higgins K. R., Lanctot D. R. Preventing diabetic foot ulcer recurrence in high-risk patients: use of temperature monitoring as a self-assessment tool. Diabetes Care. 2007;30(1):14–20. doi: 10.2337/dc06-1600. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
35. Al-Waili N. S. Investigating the antimicrobial activity of natural honey and its effects on the pathogenic bacterial infections of surgical wounds and conjunctiva. Journal of Medicinal Food. 2004;7(2):210–222. doi: 10.1089/1096620041224139. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
36. Cooper R. A., Molan P. C., Harding K. G. Antibacterial activity of honey against strains of Staphylococcus aureus from infected wounds. Journal of the Royal Society of Medicine. 1999;92(6):283–285. doi: 10.1177/014107689909200604. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
37. Estevinho L., Pereira A. P., Moreira L., Dias L. G., Pereira E. Antioxidant and antimicrobial effects of phenolic compounds extracts of Northeast Portugal honey. Food and Chemical Toxicology. 2008;46(12):3774–3779. doi: 10.1016/j.fct.2008.09.062. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
38. Mathews K. A., Binnington A. G. Wound management using honey. Compendium on Continuing Education for the Practicing Verterinarian. 2002;24(1):53–59. [Google Scholar]
39. Bansal V., Medhi B., Pandhi P. Honey – a remedy rediscovered and its therapeutic utility. Kathmandu University Medical Journal. 2005;3(3):305–309. [PubMed] [Google Scholar]
40. Phan T. T., Wang L., See P., Grayer R. J., Chan S. Y., Lee S. T. Phenolic compounds of Chromolaena adorata protect cultured skin cells from oxidative damage: implications for cutaneous wound healing. Biological and Pharmaceutical Bulletin. 2001;24(12):1373–1379. doi: 10.1248/bpb.24.1373. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
41. Yapucu Güneş U, Eşer I. Effectiveness of a honey dressing for healing pressure ulcers. J Wound Ostomy Continence Nurs. 2007;34(2):184-190. doi:10.1097/01.WON.0000264833.11108.35
42. Shaw J. E., Sicree R. A., Zimmet P. Z. Global estimates of the prevalence of diabetes for 2010 and 2030. Diabetic Research and Clinical Practice. 2010;87(1):4–14. doi: 10.1016/j.diabres.2009.10.007. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
43. Wei M., Gaskill S. P., Haffner S. M., Stern M. P. Effects of diabetes and level of glycemia on all-cause and cardiovascular mortality: the San Antonio Heart Study. Diabetes Care. 1998;21(7):1167–1172. doi: 10.2337/diacare.21.7.1167. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
44. Barr E. L. M., Zimmet P. Z., Welborn T. A., et al. Risk of cardiovascular and all-cause mortality in individuals with diabetes mellitus, impaired fasting glucose and impaired glucose tolerance. the Australian Diabetes, Obesity and Lifestyle Study. Circulation. 2007;116(2):151–157. doi: 10.1161/CIRCULATIONAHA.106.685628. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
45. Kokil G. R., Rewatkar P. V., Verma A., Thareja S., Naik S. R. Pharmacology and chemistry of diabetes mellitus and antidiabetic drugs: a critical review. Current Medicinal Chemistry. 2010;17(35):4405–4423. doi: 10.2174/092986710793361225. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
46. Roglic G., Unwin N. Mortality attributable to diabetes: estimates for the year 2010. Diabetic Research and Clinical Practice. 2010;87(1):15–19. doi: 10.1016/j.diabres.2009.10.006. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]