Rujeola este una dintre bolile care au făcut ravagii înainte de descoperirea vaccinului antirujeolic. La mijlocul secolului XX, rata mortalității din cauza rujeolei la copiii cu vârsta sub 5 ani în zona Africii de Vest a fost de 50%. La sfârșitul anilor ‘50 și începutul anilor ‘60, rujeola a provocat mai multe decese decât poliomielita.
Prima relatare privitoare la rujeolă îi aparține unui medic persan care a trăit în secolul al IX-lea.
În anul 1757, medicul scoțian Francis Home a demonstrat că rujeola este provocată de un agent infecțios existent în sângele pacienților.
În anul 1912, în Statele Unite ale Americii s-a început urmărirea la nivel național a cazurilor diagnosticate cu rujeolă. Toate laboratoarele și toți furnizorii de servicii medicale de pe teritoriul țării au trimit date exacte referitoare la bolnavii de rujeolă. În prima decadă de la începutul urmăririi, anual au fost raportate aproximativ 6000 de decese cauzate de această boală.
Abia în anul 1954, o echipă medicală formată din John F. Enders și Thomas C. Peebles a decis să recolteze probe de sânge de la mai mulți studenți bolnavi în timpul unui focar de rujeolă care a apărut în Boston, Massachusetts. Planul lor era să izoleze virusul rujeolic în sângele studenților pentru a putea lucra la un vaccin. Munca lor a dus la izolarea rujeolei în sângele lui David Edmonston, un băiat în vârstă de 13 ani.
Totuși, abia în anul 1963 medicul John Enders și colegii săi au putut transforma tulpina de virus rujeolic Edmonston-B într-un vaccin. Acesta a fost imediat autorizat în Statele Unite.
În 1968, Maurice Hilleman și colegii săi au reușit să realizeze un vaccin mai slab și îmbunătățit. Acesta este vaccinul care s-a folosit de atunci în Statele Unite ale Americii.
Utilizarea pe scară largă a vaccinului antirujeolic a făcut ca în anul 1981, numărul de cazuri de rujeolă raportate să fi scăzut cu 80% față de anul precedent.
Programul eficient de vaccinare a făcut ca rujeola să fie eliminată din Statele Unite în anul 2000.
În anul 1960, medicul pediatru britanic David Morley a realizat primul studiu al unui vaccin antirujeolic într-un sat din Nigeria. Pentru a nu fi acuzat că exploatează populația nigeriană, medicul și-a inclus în studiu cei patru copii pe care îi avea. Pentru că rezultatele au fost încurajatoare, cel de al doilea studiu a inclus 450 de copii din sat și din spitalul Wesley Guild din Ilesha.
Nu există tratament pentru rujeolă. Singura modalitate prin care omul poate supraviețui dacă întâlnește virusul este vaccinarea.
Virusul care se face vinovat de apariția rujeolei este extrem de contagios. Nevaccinați, 90% dintre cei care vor avea contact cu o persoană bolnavă se vor îmbolnăvi, la rândul lor.
Persoanele vaccinate care se îmbolnăvesc de rujeolă devin mai apoi imune la această boală pentru întreaga viață.
În zonele sărace ale lumii, unde copiii nu au acces la îngrijiri medicale, rata mortalității din cauza rujeolei este de 5%.
