Medicina chineză tradițională, sistem vechi de cel puțin 23 de secole, are ca scop prevenirea sau vindecarea bolilor prin menținerea sau restabilirea echilibrului dintre yin și yang.
China are unul dintre cele mai vechi sisteme medicale din lume. Acupunctura și remediile naturiste chinezești datează de cel puțin 2 200 de ani. În esență, vindecătorii chinezi tradiționali încearcă să restabilească un echilibru dinamic între două forțe complementare, yin (pasiv) și yang (activ). Conform medicinei tradiționale chineze, o persoană este sănătoasă atunci când există o armonie între aceste două forțe; boala, în consecință, rezultă dintr-o destabilizare a echilibrului dintre yin și yang.
Practica medicinei chinezești tradiționale
Pentru a restabili armonia, vindecătorul chinez poate utiliza oricare element dintr-o serie variată de remedii tradiționale. Pacientul poate fi tratat cu acupunctură sau acupresură, moxibustie sau practica cu ventuze. Din farmaceutica tradițională fac parte și preparatele din diverse plante medicinale și produse animale (provenite, de exemplu, de la șerpi, scorpioni, insecte, căprioare etc).
Qi și meridianele
Un aspect esențial al medicinei tradiționale chineze este înțelegerea qi-ului corpului („respirația vitală”), care curge prin canalele invizibile ale organismului. Această rețea de energie conectează organe, țesuturi, vene, nervi, celule, atomi și conștiința în sine. În general, există 12 meridiane majore, fiecare dintre ele conectându-se la unul dintre cele 12 organe majore din teoria medicinei chineze.
Un practicant al medicine chineze tradiționale folosește mirosul, auzul, vibrațiile vocale, atingerea și pulsul pentru a descoperi sursa unei stări de sănătate dezechilibrată, cu ce organ relaționează și care sunt meridianele afectate. În acest proces de identificare a cauzei, practicantul folosește ceea ce este cunoscut sub numele de cinci agenți sau cinci faze (wuxing). Prin respectarea legii naturale în acțiune, vindecătorii antici au recunoscut cinci elemente de bază – lemn (mu), foc (huo), pământ (tu), metal (jin) și apă (shui) – și au descoperit că aceste elemente au o mulțime de corespondențe, vizibile și invizibile. De exemplu, o corespondență cheie se referă la ora din zi. Dacă o persoană are întotdeauna dureri de cap la 4 PM, acest lucru semnalează că vezica urinară este dezechilibrată, deoarece vezica urinară (subordonată de organul rinichi) este responsabilă de menținerea funcțiilor corpului în acel moment. Așadar, folosind teoria celor cinci elemente, practicantul putea crea un plan de vindecare, bazat pe acupunctură, ierburi, modificări ale stilului de viață și alimentației. În acest sens, și psihologia chineză putea servi ca tratament, pentru că arăta modul în care energia emoțiilor dezechilibrate poate afecta funcția corectă a organului.
Terapia pe bază de plante
Medicina tradițională chineză folosește ierburi și formule pe bază de plante pentru a consolida funcția organului și pentru a susține buna stare de sănătate. O înțelegere a esenței diferitelor componente pe bază de plante oferă practicantului posibilitatea de a crea un preparat cu efect vindecător, care depășește compoziția chimică și proprietățile fizice ale ierburilor. Practicianul alege formula pe bază de plante a cărei esență sau vibrație energetică stimulează sau echilibrează propria vibrație energetică a organismului pacientului.
Meditația
Exercițiile de meditație tai chi (taijiquan) și qigong („disciplina respirației vitale”) sunt alte exemple de metode ale vindecării tradiționale chineze. Tai chi se caracterizează prin mișcări lente, continue, circulare, bine echilibrate și ritmice, care au fost practicate inițial ca artă marțială. Qigong, care a fost cunoscută în China antică drept „metoda de a respinge boala și de a prelungi viața”, conține elemente de meditație, antrenament de relaxare, tehnici de arte marțiale și exerciții de respirație care sunt destinate cultivării qi și transmiterii armoniei către toate organele corporale. Aceste tehnici s-au păstrat până în zilele noastre, astfel că mulți oameni efectuează cu regularitate exercițiile în scopul relaxării.
