Civilizația greacă a apărut în jurul anului 700 î.Hr. Medicii greci au folosit gândirea rațională și au mutat accentul de la încrederea în intervenția divină pentru vindecare către soluții practice, naturale. Unele dintre teoriile lor continuă să aibă impact asupra gândirii științifice și medicale actuale.
Grecii antici au îmbrățișat conceptul de „minte sănătoasă într-un corp sănătos,” iar părerea lor despre medicină a inclus atât bunăstarea fizică, cât și cea psihică. Cea mai cunoscută și probabil cea mai importantă figură medicală din Grecia antică a fost Hipocrate, pe care îl cunoaștem astăzi drept „părintele medicinei moderne.”
Războiul și Jocurile Olimpice
Doi factori cruciali care i-au încurajat pe vechii greci să caute vindecarea și sănătatea au fost activitatea militară și sportul. Jocurile Olimpice au fost inventate în Grecia Antică – o consecință a acestor îndeletniciri importante pentru greci. Înainte de a concura, pentru a preveni accidentarea, sportivii utilizau uleiul de măsline pentru a crește temperatura corpului și practicau încălzirea.
Hipocrate
Hipocrate rămâne „părintele medicinei occidentale.” Hipocrate din Kos a trăit între 460-370 î.Hr. Ca fondator al Școlii Hipocratice de Medicină, el a avut contribuții majore la știința medicinei. Înainte de abordarea sa, medicina a fost tratată ca o parte a filozofiei și a ritualurilor religioase.
Diagnostic și tratament
Medicii greci au folosit metode de diagnostic care nu erau foarte diferite de cele utilizate în prezent. Aceștia făceau observații clinice și examinări fizice minuțioase. Cărțile scrise de Hipocrat au oferit îndrumări despre cum se poate face examinarea și ce boli trebuie luate în considerare sau ignorate.
Pe măsură ce magia și incantațiile au fost abandonate, în detrimentul unei căutări a cauzelor naturale, oamenii au început să caute și remedii naturale. Medicii greci au început să prescrie remedii naturiste. Ei credeau că natura, mai degrabă decât superstiția, era un bun vindecător. Grecii au recomandat, de asemenea, muzica și teatrul ca terapii pentru boli psihice și fizice. Printre aceste exemple se numără alternarea sunetului flautului și al harpei ca tratament pentru gută, folosirea terapiei muzicale pentru a calma „pasiunea” și vizionarea unor piese tragice ca psihoterapie.
Intervențiile chirurgicale
Războaiele constante le-au oferit medicilor experiență în primul ajutor, în consecință aceștia au devenit foarte pricepuți la fixarea oaselor rupte și a membrelor dislocate. De asemenea, au efectuat amputații, de exemplu, pentru a opri răspândirea cangrenei. Se crede că aceștia închideau o rană folosind fir textil și o bandajau cu pânză înmuiată în oțet, vin, ulei sau apă. Apoi încurajau pacientul să consume alimente cum ar fi țelina, despre care credeau că au proprietăți antiinflamatorii.
Sănătatea publică
Grecii antici au construit băi publice pentru igienă și relaxare. Autoritățile elene nu au conștientizat importanța sănătății publice și nu au promovat-o așa cum au făcut romanii, de exemplu, prin alimentarea cu apă potabilă. Cu toate acestea, au realizat băi private și publice, unele chiar în zone cu apă naturală de izvor. Grecii bogați și educați erau preocupați de:
- igiena dinților;
- spălarea regulată și igiena generală;
- păstrarea unei bune condinții fizice;
- dieta sănătoasă.
Grecii urmăreau să păstreze echilibrul celor patru umori pe tot parcursul anului. De asemenea, medicii greci au crezut în efectul benefic al lucrurilor făcute cu moderație.
Rezumat
Gândirea și filosofia antice grecești au deschis calea către progrese semnificative în medicină. Hipocrat, Galen și alți medici au ajuta la răspândirea ideilor grecești despre medicină în Imperiul Roman și nu numai. Drept urmare, o mare parte din ceea ce grecii au învățat despre medicină constituie și astăzi o bază pentru medicina modernă.
