MEDICINA ÎN ANTICHITATE
Deși civilizația mesopotamiană este la fel de veche ca cea a Egiptului și este posibil chiar să o fi precedat, știm mult mai puțin despre medicina mesopotamiană, în mare parte din cauză că sursele documentare cuneiforme sunt mai puțin cercetate.
Medicina mesopotamiană
Există dovezi că, în civilizația mesopotamiană, medicii existau încă de la mijlocul mileniului al III-lea î. Hr.. În conformitate cu puternica cultură teocratică a statului, ei erau strâns integrați în fraternitatea preoțească și se împărțeau, în esență, în trei categorii principale: barû (clarvăzători), care erau experți în divinație, âshipu (exorciști) și asû (preoți vindecători), care îngrijeau și supravegheau bolnavii. Toate bolile erau considerate ca fiind trimise de zei, demoni și alte spirite rele, ca pedeapsă pentru păcate. Funcția principală a medicului atunci, ca și acum, a fost vindecarea oamenilor de boli și menținerea acestora într-o stare bună de sănătate. Primul pas în tratarea unei persoane bolnave era diagnosticarea cauzei bolii, iar această cauză era întotdeauna atribuibilă unui păcat pe care pacientul l-a săvârșit, fie el în cunoștință sau în necunoștință de cauză. Indiferent de boală cu care era diagnosticat pacientul și indiferent de leacul final, diagnosticul pus făcea întotdeauna referire la voința zeilor și la intervenția lor în viața omului. Boala era asociată cu păcatul, iar o vindecare a bolii necesita o formă de mărturisire a acelui păcat, o recunoaștere a faptului că pacientul a greșit și o promisiune de a face bine în viitor. Tratamentul gravita în jurul identificării puterii supranaturale ofensate, a împăciuirii zeilor furioși (prin oferirea de amulete, incantații sau ofrande), a exorcizării spiritelor rele, precum și a unei măsuri de terapie empirică îndreptată împotriva anumitor simptome recunoscute. Practica medicală a fost rigid codificată, începând cu Codul lui Hammurabi, în secolul al XVIII-lea î.Hr. și persistând până la sfârșitul mileniului I î.Hr. Aceste lucrări descriu rațiunea medicinei mesopotamiene, bazată preponderent pe credințe supranaturale, deși urmele rudimentare ale medicinei empirice sunt vizibile. Există dovezi că medicina egipteană ar fi putut fi influențată de practicile mesopotamiene, însă medicina rațională greacă, așa cum a evoluat în secolele al V-lea / al IV-lea î.Hr., în mod cert nu avea rădăcini mesopotamiene semnificative.
