Meningele este învelișul care acoperă encefalul și măduva spinării. Acesta este format din trei membrane: dura mater, arahnoida și pia mater. Meningele poate suferi hemoragii sau hematoame, în cazul anumitor leziuni. Ele pot apărea spontan sau ca urmare a unui traumatism. Există și alte afecțiuni medicale care pot afecta meningele: meningita (boală infecțioasă cauzată de bacterii, virusuri sau ciuperci) și meningioamele. Acestea din urmă pot crește de la sine în meninge sau pot apărea ca metastaze ale tumorilor formate în alte părți ale corpului.
Meningioamele reprezintă 25-30% dintre tumorile cerebrale. În general, afectează persoane cu vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani. Femeile au un risc de două ori mai mare de a dezvolta un meningiom. De asemenea, un risc crescut îl au persoanele care suferă de neurofibromatoză. Foarte rar se întâmplă ca această boală să afecteze copiii.
În general, meningiomul apare ca o tumoare singulară, însă există și situații în care se dezvoltă simultan 2-3 meningioame. Majoritatea tumorilor de acest fel sunt benigne (adică nu sunt canceroase, nu invadează țesuturile vecine și nu metastazează), însă în aproximativ 3-4% dintre cazuri, meningiomul poate fi malign (tumoare canceroasă).
Cauze ale apariției meningiomului
Mai mult de jumătate dintre cazurile de meningiom au ca punct de pornire o anomalie a cromozomului 22. Alte cauze:
- neurofibromatoza;
- tratamentul radioterapeutic;
- cancerul de sân;
- sarcina;
- dezechilibre hormonale provocate de administrarea incorectă a contraceptivelor orale;
- substituentele hormonale folosite la menopauză;
- obezitatea.
Simptomele meningiomului:
- dureri de cap;
- crize de epilepsie;
- tulburări de vorbire;
- parestezie;
- pareză;
- somnolență;
- sete excesivă;
- stare de confuzie;
- greață și/sau vărsături;
- tremurături;
- pierderea echilibrului;
- tulburări vizuale;
- pierderea auzului și/sau a mirosului;
- tulburări de comportament;
- incontinență urinară;
- dureri de spate;
- dificultăți la înghițire.
Riscuri și complicații
Meningioamele sunt împărțite pe grade, în funcție de evoluție:
- Meningiom benign (grad I) – în majoritatea cazurilor se dezvoltă lent.
- Meningiom atipic (grad II) – în 8% dintre cazuri are o evoluție rapidă.
- Meningiom malign (grad III) – în 2% dintre cazuri se dezvoltă și se extinde extrem de rapid, putând ajunge și la nivelul plămânilor.
Unele tumori pot ajunge la dimensiuni mari, de aproximativ 5 cm, caz în care se formează presiune intracraniană. Din cauza acestei presiuni, pot apărea simptome foarte severe și chiar deces.
Abordări terapeutice
Diagnosticarea meningioamelor este destul de greu de realizat, iar calea cea mai sigură în cazul suspiciunii de meningiom este biopsia. Tratamentul meningiomului depinde de mulți factori: vârsta și starea de sănătate a pacientului, tipul meningiomului și mărimea acestuia, locul unde a apărut tumoarea etc. Terapia meningioamelor se realizează prin monitorizare, medicație, radiochirurgie și/sau intervenție chirurgicală. Evoluția în cazul meningioamelor benigne este foarte bună. Prognosticul în cazul meningioamelor atipice: speranța de viață este de 80% în următorii cinci ani și de 50% în următorii zece ani. Speranța de viață în cazul meningioamelor maligne este de 45% în următorii cinci ani și de 15% în următorii zece.
Aproximativ 75% dintre meningioamele de grad I și II care au fost extirpate reapar la o distanță de circa cinci ani.
