Doi prieteni din copilărie s-au reîntâlnit, după mai mulți ani în care nu se mai văzuseră. Unul dintre ei trăia acum într-un mare oraș, iar celălalt rămăsese în satul natal, pentru a se ocupa de ferma familiei. Orășeanul l-a invitat pe prietenul lui în vizită, ca să îi arate centrul orașului, obiectivele turistice, dar și ca să mai stea de vorbă față în față, ca doi vechi prieteni ce se aflau.
La vremea prânzului, cei doi se îndreptau către un restaurant din centrul orașului. Mergeau pe jos, iar peste tot în jur era un mare zumzet: mașinile claxonau, frânele taxiurilor scârțâiau pe la colțuri, sirenele sunau – pe scurt, zgomotul orașului era asurzitor. Deodată, orășeanul spune: „Aud un greiere!”
„Ce spui tu?! Cum ai putea să auzi un greiere în gălăgia asta?!”
„Nu, nu, sunt sigur!” a spus prietenul de la oraș, „Chiar am auzit un greiere!”.
„Glumești!”, i-a răspuns prietenul.
Însă orășeanul a ascultat cu atenție un moment, iar apoi s-a îndreptat, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, în care creștea un arbust decorativ. S-a uitat printre crenguțe și pe sub ele, iar într-un final a descoperit un mic greiere, aproape de rădăcină.
Amicul său a fost pur si simplu uimit. „E incredibil! Cred că ai urechi supraomenești!”
„Nu”, a spus prietenul său. „Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde de ceea ce vrei să asculți.”
„Dar nu se poate!” a spus prietenul de la țară. „Eu n-as putea auzi un greiere, în așa o gălăgie, deși la ferma noastră aud greieri în fiecare zi și aș recunoaște sunetul oriunde m-aș afla!”
„Da, într-adevăr,” a venit replica. „Dar depinde de ce este cu adevărat important pentru tine. Hai să-ți arăt!”. Apoi, a băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă pe trotuar, ca din greșeală.
Atunci, în ciuda zgomotului străzilor aglomerate, au putut observa pe o raza de 20 de metri în jurul lor fiecare persoană întorcându-se să vadă dacă banii căzuți nu cumva îi aparțineau.
„Acum, ai înțeles ce vreau să spun?” a întrebat prietenul de la oraș. „Fiecare aude ceea ce este cu adevărat important pentru el”.