Educația sexuală în școli – beneficii și riscuri. Psih. Sorina Dumitrache: „Educația sexuală este și despre prevenirea abuzului, violenței, exploatării sexuale și discriminării“
Despre educația sexuală în școli – ce tip de informații ar trebui să includă, cum trebuie transmise și de către cine – într-un interviu cu psih. Sorina Dumitrache.
În această perioadă, dezbaterile pe tema introducerii educației sexuale în școli ca disciplină obligatorie domină spațiul public. Subiectul a polarizat opiniile, mai ales pe cele ale părinților, discuțiile gravitând în jurul vulnerabilității copiilor în fața unui anumit tip de informație. Dacă unii părinți consideră că aceste cursuri ar putea compromite inocența copiilor, alții sunt de acord că orele de educație sexuală sunt necesare, argumentând că lipsa informațiilor este principalul motiv pentru care România este pe locul al doilea în Uniunea Europeană la numărul de mame adolescente, potrivit unui studiu UNICEF.
Indiferent de numele pe care îl va purta acest curs (educație sexuală, educație sanitară, educație pentru viață), subiectul aduce în discuție multe întrebări legate de necesitatea integrării orelor de educație sexuală în școli, informațiile la care vor avea acces elevii în acest context, precum și profilul celui care va susține orele de educație sexuală în școală.
Despre toate acestea am vorbit cu psihoterapeut dr. Sorina Daniela Dumitrache, psiholog specialist în psihoterapie, cu competențe în psihosexologie, consilierea și psihoterapia traumei, psihoterapii corporale și creativ-expresive, psihoterapie de cuplu (EFT) și EMDR, lector universitar în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.
Din punctul de vedere al dezvoltării psihice, care este vârsta potrivită pentru asimilarea informațiilor ce țin de educația sexuală? Altfel spus, de la câți ani este copilul pregătit să primească și să înțeleagă aceste informații?
Potrivit Consiliului de informare și educație sexuală din Statele Unite (2004) – Guidelines for comprehensive sexuality education from Kindergarden through 12th grade (ediția a 3-a), în cadrul educației sexuale ar trebui să se transmită principalele concepte cheie / dimensiuni și subiecte pentru vârstele cuprinse între 5 și 18 ani: Dezvoltare umană; Relații; Abilități personale; Comportament sexual; Sănătate sexuală; Societate și cultură. Iar pentru fiecare dintre tematicile de mai sus, există patru etape de vârstă care reflectă patru etape de dezvoltare, cu niveluri diferite de înțelegere, informațiile fiind adaptate fiecărui nivel în parte: Nivelul 1 – copilăria mijlocie (5 – 8 ani) grădinița și școala elementară timpurie; Nivelul 2: preadolescență (9 și 12 ani) școala elementară ulterioară; Nivelul 3: adolescență timpurie (12-15 ani) liceu; Nivelul 4: adolescență (15 – 18 ani).
Este important de precizat faptul că educația sexuală nu se referă doar la ceea ce înseamnă transmiterea unor informații referitoare la anatomie și la sănătatea reproducerii, ci ar trebui să includă încă de timpuriu noțiuni referitoare la grija față de propriul corp, contactul cu propriile emoții, trăiri, încurajarea exprimării și dezvoltarea capacității de a construi relații sănătoase, de a putea stabili și a respecta limitele și granițele în relație cu ceilalți (atât copii, cât și adulți), de a putea spune nu când ceva nu este ok sau bun pentru copil/adolescent, de a comunica asertiv, împreună cu capacitatea de a cere ajutor în situații în care persoana nu se simte în siguranță sau se poate simți în pericol, recunoașterea și evitarea situațiilor de risc.
Iar toate acestea pot fi transmise încă de timpuriu, respectând nivelul de dezvoltare al copiilor, într-o manieră profund empatică și într-un cadru de siguranță fizică și emoțională, în care copilul să se simtă văzut, acceptat și respectat pentru ceea ce este.
Deci vorbim, mai curând, de o educație pentru sănătate (emoțională, fizică etc.), ce implică dezvoltarea unor abilități pentru viață în cadrul unei școli prietenoase cu elevul și care promovează echilibrul, sănătatea, așa cum recomandă și Organizația Mondială a Sănătății (1994) (WHO – World Health Organization).
Care sunt informațiile din aria educației sexuale de care ar putea beneficia copiii astfel încât, pe viitor, să poată acționa în situații ce le-ar putea pune în pericol sănătatea și care sunt granițele pe care nu ar trebui să le depășească cel care va susține aceste cursuri?
Copiii au de cele mai multe ori acces la informații din aria sexualității, și, din păcate, nu din cele mai sănătoase surse (reviste de tot soiul, materiale de pe internet, diverse filmulețe cu conținut profund sexualizat etc.), acestea fiind în cele mai multe dintre cazuri total inadecvate pentru ei, mai ales dacă ne referim la pornografie care conține o sumedenie de mesaje disproporționate pentru ei, nerealiste și vătămătoare din multe puncte de vedere.
De dorit ar fi ca aceste noțiuni să fie transmise de persoane a căror responsabilitate este grija față de acești copii, de părinți sau de persoane calificate în acest sens, care știu să respecte copilul și să i se adreseze potrivit vârstei și capacităților sale de înțelegere și care le pot răspunde la întrebările și curiozitățile pe care aceștia le au și care sunt absolut firești.
Mai mult, a-i ajuta să își dezvolte anumite resurse personale și abilități sociale legate de a ști că este ok să spună nu când cineva încearcă să te atingă sau te sărute într-o manieră nepotrivită pentru tine sau să te poți proteja când cineva te privește într-o manieră insistentă sau care nu se simte confortabil pentru tine sau îți cere să faci lucruri pe care nu ți le dorești.
De asemenea, să înveți cum să poți spune acelei persoane să se oprească sau că nu dorești acel lucru, cum să te adresezi celei mai apropiate persoane sigure cu care să poți vorbi în siguranță despre ceea ce s-a întâmplat ș.a. Această educație sexuală, este printre altele despre prevenirea abuzului, violenței, exploatării sexuale, discriminării, traumatizării, despre cunoașterea și respectarea unor drepturi, responsabilități, valori, despre well-being, iar cel care se ocupă de educația și dezvoltarea copiilor are nevoie să poată transmite prin însăși prezența sa un model de siguranță și respect față de sine și față de ceilalți.
Există voci care susțin că predarea educației sexuale în școli ar putea aduce cu sine riscul ca anumite informații să fie livrate în mod eronat sau prezentate într-o manieră neadecvată ori chiar să creeze contexte care să dea naștere unor abuzuri. Împărtășiți această opinie?
În contextul în care focusul ar trebui pus pe echilibrul interior al copilului, care are nevoie să fie încurajat să își dezvolte încrederea în sine, o imagine de sine sănătoasă, abilități de comunicare și negociere, să își poată exprima personalitatea, să manifeste capacitatea de a exprima ceea ce dorește împreună cu puterea de a refuza, să învețe că este bun așa cum este chiar dacă este diferit de ceilalți, să poată coopera, să dezvolte și manifeste respect față de ceilalți, nu știu cât de mult ajută o disciplină care presupune și un sistem de notare sau ar putea fi mai adecvat un laborator de dezvoltare personală și sănătate/igienă psiho-emoțională, un program special construit în care să fie abordate toate aceste lucruri, de către un specialist cu competențe în aceste arii (atât la nivel academic, cât și psiho-emoțional).
Pentru că vorbim de subiecte atât de importate și delicate deopotrivă, susținerea copilului în acest sens ar trebui să însemne în primul rând un mediu sigur și o interacțiune sănătoasă în care echilibrul copilului să fie mai presus decât orice sistem de notare.
Necesitatea introducerii orelor de educație sexuală în școli poate fi privită și prin prisma corelației dintre lipsa informării și realități precum numărul mare de mame adolescente sau rata mare a avorturilor. Vorbim, deci, despre efecte pe termen lung pe care le-ar putea avea aceste ore de educație sexuală. Credeți că, pentru ca statisticile să se schimbe, este suficient ca elevii să primească aceste informații într-un cadru instituțional sau e nevoie și de implicarea părinților?
Sigur că este important să fie implicați și părinții, care uneori se pot simți depășiți sau neputincioși în legătură cu aceste subiecte întrucât mulți dintre ei au crescut într-un sistem extrem de rigid în care reprimarea, controlul și condamnarea sexualității au jucat un rol major. Și atunci, le poate fi dificil să găsească cea mai potrivită abordare, ceea ce înseamnă că au cu atât mai mare nevoie de suport, tocmai pentru că nu l-au avut nici ei.
Având parte mai curând de dezinformare sau de mesaje profund nesănătoase de tipul „masturbarea poate conduce la orbire”, „sexul este doar pentru procreare”, „sexul înainte de căsătorie este greșit”, „rolul femeii este acela de a-și satisface bărbatul” etc, se pot simți rușinați să discute cu copiii lor sau le pot transmite, fără să-și dorească acest lucru, mesaje ambivalente. Nu mai vorbim despre situațiile nefericite de abuz sexual intrafamilial.
Susținerea din partea medicului de familie, a consilierului școlar sau a psihologului școlii, dar mai ales a unui psihoterapeut pregătit să abordeze orice problematică în cel mai securizant mod poate constitui un sprijin important în a putea aborda aceste subiecte ca pe ceva firesc și totodată cu responsabilitate și multă grijă și respect. Este important să îi putem oferi suportul necesar copilului (sprijin emoțional, informații utile etc.), însă în egală măsură să îi respectăm intimitatea și spațiul personal.
Din punct de vedere psihologic, cum priviți reticența exprimată față de introducerea orelor de educație sexuală în școli? Mulți iau în calcul pericolul ca aceste informații să afecteze emoțional copiii, exprimându-și teama că, de dragul informării, va fi sacrificată inocența acestora.
Copiii au nevoie de informare, însă mai presus de informații sunt calitatea modului în care aceste informații sunt oferite și competențele celui care le transmite.
Din păcate pentru multe persoane din România, ceea ce ține de sexualitate este fie subiect tabu, fie vulgarizat și vine împreună cu sentimente de vinovăție, rușine, de altfel adânc înrădăcinate în cultura noastră. Însă ceea ce ține de sexualitate are mult legătură și cu iubirea, cu grija, atenția. Înainte de a vorbi despre o sexualitate sănătoasă, avem nevoie să vorbim despre un atașament sănătos, despre informare, dar și despre siguranță, care vine în primul rând din mediul în care ne dezvoltăm, conturându-se astfel în interior în relație cu figurile principale de atașament, cu modelele la care suntem expuși (din mediul familial, școlar, social).
Contrar părerilor conform cărora a vorbi despre aceste lucruri poate distruge inocența copiilor, în realitate, a le transmite aceste noțiuni și a-i sprijini să-și dezvolte abilități sănătoase de interacțiune, să poate dezvolta o relație armonioasă cu sine și cu ceilalți, nu poate decât să contribuie la o dezvoltare sănătoasă a acestora, chiar la întârzierea momentului începerii vieții sexuale, prevenirea contactării bolilor cu transmitere sexuală și a dezvoltării sarcinilor în rândul adolescentelor, așa cum afirmă și Dr. Venkatraman Chandra-Mouli (2015) – Departamentul de sănătate și cercetare sexuală și reproductivă, Organizația Mondială a Sănătății.
Totodată, înțelegerea importanței creării unei conexiuni emoționale solide înainte de a face alegeri legate de viața intimă/sexuală, utilizarea măsurilor de protecție și contracepție, dar mai ales învățarea unor elemente ce au legătură cu grija de sine și de celălalt, pot crește în mod cert șansele pentru o viață adultă mai împlinitoare.
S-a vorbit foarte mult despre efectele orelor de educație sexuală asupra copiilor, dar mai puțin dezbătut este profilul celui ce ar urma să susțină aceste cursuri. Potrivit ministrului Educației, aceste ore ar trebui ținute de profesori de biologie sau de cadre medicale. Ce pregătire credeți că trebuie să aibă „profesorul“ de educație sexuală?
Pentru a putea fi abordate într-o manieră sănătoasă și adecvată informațiile dintr-o astfel de arie și dezvoltate abilitățile ce țin de igienă emoțională, dezvoltare armonioasă ce implică o atenție sporită asupra propriului corp, gânduri și emoții, înțelegerea a ceea ce este și nu este sănătos pentru persoană sau o poate pune în pericol, identificarea posibilităților de a cere ajutor și a persoanelor de suport, informare în vederea prevenirii abuzurilor și orientare continuă către ceea ce înseamnă siguranță personală, fizică și psiho-emoțională, persoana care ia contact cu elevii are nevoie de o pregătire profesională și personală complexă.
Dincolo de competențele la nivel teoretic legate de informațiile pe care le va transmite copiilor/ adolescenților, această persoană are nevoie să cunoască particularitățile fiecărei etape de dezvoltare, dar mai ales să aibă abilitățile necesare pentru a putea crea și susține o atmosferă relaxată, securizantă și familiară în rândul grupului de elevi astfel încât fiecare dintre cei prezenți să se simtă respectat, neintruzat, să simtă că face parte dintr-un grup coeziv, să poată pune întrebări și să i se răspundă într-o manieră non-agresivă, non-judicativă, ci realmente securizantă, dincolo de gen și alte particularități individuale sau sociale ale elevilor respectivi.
Întrucât dificultățile emoționale ale copiilor și adolescenților, anxietatea și depresia au cote destul de îngrijorătoare în prezent, cu atât mai mult acest specialist (de preferat din domeniul sănătății umane, consilier psihologic, psihoterapeut, sau consilier școlar cu competențe în psihologie, dezvoltare personală și psihosexologie) are nevoie să poată oferi îndrumarea necesară și să țină legătura cu alți specialiști, astfel încât fiecare persoană să poată primi, într-un cadru adecvat, ghidajul și suportul de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă.
Psihoterapeut dr. Sorina Daniela Dumitrache va susține online, în perioada 3 – 4 iulie, o serie de 4 workshop-uri cu tematica Psihologia comportamentului sexual (https://www.facebook.com/events/1510366982627991/?ref=newsfeed), dedicate specialiștilor din domeniile asistării umanului.