AFECȚIUNI ȘI TRATAMENTEPsihiatrie

Tulburările depresive. Cauze, simptome și soluții

Simptomele depresiei sunt deseori trecute cu vederea, cu toate că este vorba despre o afecțiune medicală importantă, cu impact asupra tuturor aspectelor vieții. Cauzele sale pot să implice atât factori genetici, cât și factori de mediu, iar tratamentul presupune întotdeauna cel puțin psihoterapie.

Tipuri de depresie

Depresia este o afecțiune medicală comună, care influențează modul în care o persoană simte, gândește și acționează. Este în general tratabilă, într-un procent semnificativ, și afectează din punct de vedere statistic unul din 15 adulți (6.7%) în decurs de un an. Una din 6 persoane (16.6%) ajunge să experimenteze depresia la un moment dat în decursul vieții; aceasta poate apărea în orice moment, dar cele mai mari șanse sunt în ultima parte a decadei a doua din viață.

Au fost clasificate două tipuri principale de depresie, cu simptomele aferente, după cum urmează:

  • Tulburarea depresivă majoră – cea mai severă formă de depresie, caracterizată prin sentimente persistente de tristețe, neajutorare și inutilitate, care nu dispar de la sine. În această categorie există mai multe subtipuri de tulburare depresivă, cum ar fi stresul anxios, depresia postnatală, melancolia, catatonia.

Pentru un diagnostic la acest tip de depresie este esențial să experimentați 5 sau mai multe simptome dintre următoarele pe parcursul unei perioade de 2 săptămâni: sentiment de tristețe în cea mai mare parte a zilei, pierderea interesului în majoritatea activităților regulate, scădere sau creștere semnificativă în greutate, durată prea mare a somnului sau inabilitate de a dormi, gândire sau mișcare încetinită, oboseală sau nivel de energie redus în majoritatea zilelor, sentimente de vină sau inutilitate, pierderea concentrării sau a capacității de decizie, gânduri recurente despre moarte sau suicid.

  • Tulburare depresivă persistentă – purta în trecut denumirea de distimie, care este o formă mai ușoară, dar cronică de depresie.

Pentru un diagnostic la acest tip de depresie, simptomele trebuie să persiste cel puțin 2 ani. Tulburarea depresivă persistentă poate afecta viața pacientului mai mult decât tulburarea depresivă majoră deoarece durează un timp mai îndelungat. Printre simptomele experimentate se numără: pierderea interesului în activitățile zilnice normale, senzație de deznădejde, lipsa productivității, respect de sine redus.

Este important de subliniat faptul că există o serie de afecțiuni medicale (probleme cu tiroida, tumoare cerebrală sau deficiență de vitamine) care pot imita simptomele depresiei, motiv pentru care trebuie să existe și consultații, respectiv investigații medicale care să le excludă pe acestea în prealabil.

Cauzele depresiei

Specialiștii au constatat că femeile sunt mai predispuse depresiei comparativ cu bărbații. Studiile științifice au concluzionat că o treime din femei ajung să experimenteze un episod depresiv major în decursul vieții. De asemenea, joacă un rol important și factorul ereditar; astfel, aproximativ există un risc cu 40% mai mare de a dezvolta depresie când rudele de gradul întâi (părinți, copii sau frați) suferă deja de această problemă de sănătate.

Factorii de risc pentru depresie sunt:

  • Biochimia creierului – neurotransmițătorii sunt niște substanțe chimice care apar în mod natural în creier și pot juca un rol în depresie; cercetările recente indică faptul că modificările în funcția și efectul lor și modul în care interacționează cu neurocircuitele în menținerea unei stări stabile de dispoziție pot juca un rol semnificativ în depresie și tratamentul său.
  • Genetica – depresia poate să se transmită în familii. De exemplu, dacă unul dintre gemenii identici are depresie, celălalt are 70% șanse să o dezvolte în decursul vieții.
  • Hormonii – schimbările în echilibrul hormonal pot cauza sau declanșa depresia; poate fi vorba despre perioada de sarcină sau de cea postpartum, precum și de probleme hormonale asociate tiroidei, menopauzei sau altor afecțiuni.
  • Tipul de personalitate – persoanele cu un respect de sine redus, care sunt copleșite cu ușurință de stres sau cu o perspectivă în general pesimistă au șanse mai mari să experimenteze depresie.
  • Factorii de mediu – expunerea constantă la violență, abuz, neglijență sau sărăcie pot crește predispoziția pentru depresie. De asemenea, un eveniment dramatic, problemele medicale, doliul și stresul acut pot reprezenta factori declanșatori.
  • Folosirea anumitor medicamente, precum corticosteroizi, betablocante și interferon sau utilizarea în exces de droguri recreaționale, alcool sau amfetamine.
  • Un istoric de depresie.
  • O afecțiune medicală cronică, precum diabet, boală obstructivă pulmonară sau boală cardiovasculară, dar și o lovitură puternică în zona capului.

Tratamentul depresiei

Din punct de vedre statistic, un procent între 80-90% dintre persoanele afectate de depresie răspund bine la tratament și aproape toți pacienții observă o ameliorare a simptomelor. Înainte de a fi stabilit un diagnostic și un plan de tratament, este important ca un medic să identifice simptomele, să exploreze istoricul medical și familial și să realizeze o examinare fizică, în unele cazuri fiind recomandate teste de sânge (pentru a exclude alte afecțiuni medicale cu simptome similare).

Deoarece printre factorii predispozanți se numără și biochimia creierului, medicul poate recomanda antidepresive (precum și anxiolitice, dacă există o componentă anxioasă în tulburarea depresivă); de reținut că acestea nu sunt nici sedative și nici tranchilizante. Deși efectele medicației se pot observa în decurs de 1-2 săptămâni de tratament, beneficiile complete vor fi observate abia după 2-3 luni (durata în general recomandată este de minim 6 luni). Dacă ameliorarea simptomelor este nesemnificativă sau lipsește complet după mai multe săptămâni, poate fi ajustat dozajul sau înlocuit antidepresivul. Medicul este însă singurul în măsură să decidă, mai ales că pot să fie însoțite și de efecte adverse.

Psihoterapia este folosită de sine stătător pentru depresia ușoară; în cazurile moderate și severe este folosită împreună cu medicație antidepresivă. Poate să implice doar persoana respectivă, dar și mai multe, cum se întâmplă în cazul terapiei de cuplu sau de familie. Terapia cognitiv-comportamentală s-a demonstrat extrem de utilă în tratamentul depresiei, fiind o formă de terapie concentrată pe rezolvarea problemei din prezent. În funcție de severitatea depresiei, tratamentul poate dura de la câteva săptămâni la mai multe luni; îmbunătățiri semnificative se observă în 10-15 ședințe.

Terapia electroconvulsivă este un tratament medical rezervat pentru pacienții cu depresie majoră, care nu răspund la alte tratamente, implicând o stimulare electrică ușoară la nivelul creierului, pacientul aflându-se sub anestezie. Un pacient poate primi acest tratament de 2-3 ori pe săptămână timp de 6-12 tratamente, fiind de obicei implicată o echipă multidisciplinară. Această terapie a fost folosită încă din anii 1940, oferind ameliorări semnificative, însă rămâne de obicei ultima variantă de tratament.

Alte metode de tratament presupun expunerea la doze ridicate de lumină albă (fototerapie), demonstrată a îmbunătăți starea de dispoziție, acupunctură, exercițiu fizic (declanșează secreția de endorfine), precum și diverse suplimente nutritive utile pentru sănătatea cognitivă, precum omega 3, vitaminele B (B12 și B6) și vitamina D. Este de asemenea importantă menținerea unui stil de viață echilibrat și stabilirea unor limite sănătoase atât în viața personală, cât și în cea profesională.

Pe lângă complicații precum creștere/scădere în greutate, depresia poate cauza și simptome fizice (cefalee, dureri de stomac, dureri musculare), dar poate conduce și la atacuri de panică, izolare socială, automutilare și tentative suicidare. De aceea, atunci când simptomele sunt pronunțate, este esențială intervenția unui specialist.

Related posts
AFECȚIUNI ȘI TRATAMENTEBoli renale

Vezica hiperactivă: cauze și simptome

2 Mins read
Vezica urinară hiperactivă este denumirea unui grup de simptome urinare, nu este o afecțiune. Cel mai adesea, vezica hiperactivă provoacă…
AFECȚIUNI ȘI TRATAMENTEBoli digestive

Ce este motilitatea gastrointestinală

3 Mins read
Motilitate gastrointestinală înseamnă mișcările tractului digestiv care determină tranzitul conținutului în interiorul acestuia. Atunci când mușchii sau nervii din orice…
AFECȚIUNI ȘI TRATAMENTEBoli endocrine

Ulcerul piciorului diabetic

2 Mins read
Ulcerul la nivelul picioarelor este o complicație frecventă a diabetului (ulcer picior diabetic, ulcer diabetic la picior, ulcer varicos) care…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *