Gonartroza (artroza genunchiului) este o afecțiune a genunchiului, în general, degenerativă, care afectează în special oamenii în vârstă, persoanele supraponderale și femeile. Oamenii de știință au constatat că 35% dintre radiografiile genunchiului realizate unor femei cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani au prezentat leziuni la nivel osteoarticular.
Conform Institutului American de Artrită, Boli Musculoscheletale și ale Pielii, artroza este cel mai întâlnit tip de artrită și este cauzat de uzura normală a cartilajelor și a articulațiilor. Odată cu vârsta, cartilajul (țesutul care acoperă capetele oaselor și facilitează mișcarea articulațiilor) se deteriorează parțial sau complet, în unele cazuri. Oasele ajung în contact unele cu celelalte, ceea ce provoacă durere, rigiditate articulară și, adesea, inflamații.
Tipuri de gonartroză
Gonartroza este de trei tipuri în funcție de zona pe care o afectează. Boala apare atunci când este afectat cel puțin unul dintre cele trei compartimente ale genunchiului:
- 1. compartimentul patelofemural – zona afectată este cea dintre rotulă și femur,
- compartimentul medial femuro-tibial – zona afectată este cea dintre platoul medial tibial și condilul medial femural;
- compartimentul lateral femuro-tibial – zona afectată este cea dintre platoul lateral tibial și condilul lateral femural.
Afecțiunea tinde să se agraveze cu timpul și să se extindă de la un compartiment, la două (bicompartimentală) și apoi să afecteze toate cele trei compartimente (gonartroză globală).
Cauze
Există numeroase cauze și factori de risc care pot grăbi instalarea gonartrozei:
- sexul – femeile sunt predispuse la gonartroză;
- greutatea – persoanele supraponderale au tendința de a dezvolta gonartroză, exercitând presiune mare asupra articulațiilor și riscând ca, în timp, să le deterioreze;
- vârsta – boală degenerativă, gonartroza este întâlnita cu preponderență în rândul persoanelor în vârstă;
- deformări articulare – există două tipuri de deformări care pot cauza gonartroză: din naștere sau dobândite;
- gene – persoanele care au rude apropiate cu gonartroză prezintă risc crescut de apariție a acestei boli;
- accidentări – sportivii (mai ales fotbaliștii, atleții, handbaliștii) sunt predispuși la artroză din cauza presiunii constante pe care o pun pe genunchi și a riscului de accidentări în zona genunchilor. Leziunea articulațiilor crește riscul de a dezvolta această afecț
Iată care sunt principalele simptome care ar putea indica instalarea gonartrozei:
- dureri articulare;
- flexibilitate redusă a articulațiilor
- sensibilitate în jurul articulațiilor;
- senzație de frecare os pe os;
- mici bucăți de os crescute în jurul articulațiilor (osteofite).
Diagnostic
În general, când o persoană ajunge la medicul specialist cu dureri de genunchi, sunt efectuate mai multe investigații și teste pentru a stabili natura afecțiunii. Poate fi vorba de un tip de artrită (inclusiv gonartroză), o leziune de menisc sau de ligamente, poliartrită reumatoidă etc. Medicul va efectua un examen fizic pentru o primă evaluare a funcționalității articulației (verifică mobilitatea, observă dacă flexarea genunchiului produce zgomote în articulație). De asemenea, medicul va stabili pe baza răspunsurilor pe care le primește de la pacient care este istoricul familial al acestuia (dacă pacientul este predispus la a dezvolta gonartroză), dacă există episoade de blocare a genunchiului (mai ales dimineața), dacă apar edeme.
Medicul poate solicita analize de sânge pentru a verifica dacă există semne ale unei infecții sau ale unei inflamații. În plus, poate indica teste imagistice. În primă fază radiografii, iar ulterior, pentru o precizie mult mai bună, rezonanța magnetică (RMN) pentru a putea analiza în detaliu cartilajul, ligamentele, existența lichidului sinovial. Există și varianta prelevării unei probe de lichid articular, manevră numită artrocenteză sau puncție articulară.
Tratament
În primă fază sunt recomandate tratamente ușoare, non-invazive și abia atunci când se constată că nu dau rezultate, se va indica intervenția chirurgicală clasică. Astfel, din categoria tratamentelor non-invazive fac parte:
- kinetoterapia – medicul kinetoterapeut va indica o serie de exerciții fizice pentru a dezvolta mobilitatea articulației și pentru a crește forța mușchilor care o susțin;
- medicația – vor fi recomandate antiinflamatoare nesteroidiene;
- dispozitive ortopedice – va fi indicată utilizarea unor orteze care să mențină poziția corectă a genunchiului sau/și a unor branțuri cu suport plantar pentru diminuarea presiunii puse asupra articulațiilor;
- terapie ocupațională – un terapeut va ajuta pacientul să-și îmbunătățească mediul de lucru pentru a diminua perioadele și pozițiile care fac rău genunchilor (ex: stabilirea unui program de 50 de minute de muncă, urmate de 10 minute de mișcare pentru a evita amorțirea zonelor cu probleme);
- artroscopia – chirurgul ortoped introduce o cameră de luat de vederi minusculă în interiorul articulațiilor afectate prin care, nu doar că va observa mult mai bine stadiul de evoluție a bolii, dar va putea curăța articulația și va putea repoziționa cartilajul rămas în cea mai avantajoasă poziție pentru pacient.
Tot în cadrul terapiilor non-invazive se poate recomanda și un program de slăbire în cazul persoanelor supraponderale, pentru că, așa cum a fost descris mai sus, kilogramele în plus favorizează apariția gonartrozei.
Un lucru cert este acela că începerea tratării gonartrozei se face în funcție de stadiul de evoluție a bolii, de cauzele care au dus la apariția afecțiunii, de vârsta pacientului, de posibilitatea de a diminua sau chiar exclude factorii de risc.
În cazurile mai avansate de gonartroză se poate impune o intervenție chirurgicală tradițională prin care se pot reconstrui ligamente și se poate corecta axul piciorului. Cele mai grave forme de gonartroză impun înlocuirea articulației cu o proteză (totală sau parțială, în funcție de răspândirea bolii la unul, la două sau la toate cele trei compartimente ale genunchiului).
Descoperirile recente în domeniul tehnologiei permit folosirea unor proteze personalizate, adaptate anatomiei fiecărui pacient. Din 2020 există și în România un robot prin intermediul căruia se realizează intervenții de protezare a genunchiului și a șoldului. Astfel, precizia din timpul operațiilor este semnificativ mărită, iar rezultatele, automat, mai bune.