În medicina actuală, razele X sunt indispensabile. Acestea reprezintă o metodă de diagnostic în cazul a numeroase patologii, precum pneumonia, tuberculoza, infarctul miocardic sau rupturi ale oaselor. Razele X ajută, de asemenea, în screening-ul pacientelor cu risc de a dezvolta cancer la sân. Înainte ca profesorul Wilhelm Röntgen să le descopere, medicii foloseau alte metode de a face investigații. Chiar și în cazul fracturilor, erau obligați să efectueze incizii pentru a observa oasele pacienților. Utilizarea razelor X în medicină a revoluționat modalitatea de diagnosticare a bolilor. Milioane de vieți sunt salvate în fiecare zi cu ajutorul unei singure imagini. Radiografiile permit medicilor să exploreze interiorul corpului uman.
Ce sunt razele X și în care scop se folosesc?
La fel ca microundele, razele X sunt radiații electromagnetice absorbite de țesuturile organismului, oferind imagini din interiorul corpului uman. Specialiștii din cadrul Centrului Medical de Diagnostic și Tratament al Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din București au realizat un studiu despre importanța razelor X și beneficiile pe care acestea le aduc în medicină. Potrivit cercetării, razele X ajută la stabilirea corectă a diagnosticului unui pacient. Pentru că ele oferă o imagine internă a corpului, razele X sunt folosite în investigațiile de imagistică medicală. Există mai multe tipuri de astfel de investigații:
- Radiografia
- Mamografia
- Tomografia computerizată
- Osteodensitometria
Cine a descoperit razele X?
Mergem înapoi în timp și aflăm că razele X au o istorie veche de mai bine de un secol. Ele au fost descoperite de fizicianul german Wilhelm Röntgen, cadru didactic al Universității Würzburg, în anul 1895. În timp ce lucra în laboratorul său pentru a testa capacitatea razelor catodice de a trece prin sticlă, profesorul Röntgen a observat că o lumină incandescentă a fost proiectată pe un ecran fluorescent din încăperea unde realiza experimentul.
A rămas surprins să descopere că raza de lumină misterioasă penetrează obiectele din jur și produce imagini ale acestora. Pentru că nu știa ce reprezintă acele raze, le-a denumit „X”, adică necunoscute. Explicațiile sunt oferite într-o scurtă prezentare a momentului în care razele X au fost descoperite, publicată de Departamentul pentru Chirurgie al Universității Columbia, SUA. Profesorul Röntgen a realizat prima radiografie din lume folosind mâna soției sale. Pe planșă a apărut inclusiv inelul pe care femeia îl purta. Descoperirea razelor X i-a adus profesorului Wilhelm Röntgen Premiul Nobel pentru fizică, în anul 1901.
Razele X în medicină
Razele misterioase descoperite de fizicianul Wilhelm Röntgen, denumite raze X, au revoluționat lumea medicală. Razele X reprezintă o metodă importantă de diagnostic. Imaginile realizate cu ajutorul razelor X arată corpul din interior. Fotografiile cu raze X ale dinților evidențiază părți ale dinților și gingiilor pe care medicii stomatologi nu le pot observa într-un alt mod. De asemenea, radiografiile reprezintă prima metodă de diagnostic al bolilor pulmonare grave, precum pneumonia sau tuberculoza. Razele X folosite de computerul tomograf oferă imagini în detaliu ale structurii organelor interne și sistemului osos.
Razele X sunt utile și în screeningul pacientelor care prezintă risc de a dezvolta cancer de sân, prin evidențierea modificărilor care se produc la nivelul sânilor. Potrivit medicalnewstoday.com, pentru obținerea unei imagini folosind razele X, este necesar ca o parte a corpului să fie așezată în fața unui detector de raze X. Respectivul dispozitiv este luminat cu ajutorul unor impulsuri scurte de raze X. Pentru că sunt bogate în calciu, element chimic al cărui număr atomic este ridicat, oasele vor absorbi imediat razele X și vor apărea albe pe respectiva imagine.
Poate diagnosticarea medicală cu radiații X să fie dăunătoare?
Deși utile în practica medicală, razele X pot avea efecte adverse asupra pacienților cărora li se efectuează investigații medicale folosind această metodă de diagnostic. Este necesar ca personalul medical să dozeze razele X în cantități mici, pentru a evita apariția reacțiilor adverse. Expunerea la un nivel ridicat de radiații poate genera efecte adverse precum apariția stărilor de vomă, sângerări, oboseală sau căderea părului.
Există și alți factori ce pot duce la apariția efectelor adverse ale acestei proceduri medicale: vârsta pacienților, organele expuse sau frecvența expunerilor. Dozele de radiații care ajung în organism au și o unitate de măsură, ce poartă denumirea de millisievert (mSv). Comisia Internațională de Protecție în Radiologie (International Commission on Radiological Protection) precizează că doza maximă de radiații acumulate într-un an în organismul unui pacient nu trebuie să depășească 20 mSv.
