Ruptura de menisc este o afecțiune a genunchiului care apare frecvent, indiferent că o persoană practică sport ocazional sau de performanță sau nu practică sport deloc. Îi afectează, într-adevăr, cu precădere pe sportivi, dar și pe oamenii în vârstă.
Meniscul este un cartilaj situat între tibie și femur și are rolul de a proteja genunchiul, de a-l stabiliza și de a amortiza șocurile. Meniscul are două părți: medială și laterală. Întrucât meniscul medial este mai flexibil decât cel lateral, sunt mai frecvente rupturile în această parte a meniscului.
Cauze
Orice mișcare bruscă a genunchiului poate duce la ruptură de menisc. Astfel, o rotire forțată poate provoca o ruptură. Așa cum este menționat și anterior, sportivii de performanță sunt afectați în mod special, pentru că antrenamentele dese cresc riscul unor astfel de mișcări bruște/forțate. Fotbalul, tenisul, baschetul, handbalul, voleiul sunt între sporturile în care apar cel mai des rupturi de menisc. Alte cauze și factori de risc ai acestei afecțiuni includ:
- mișcarea genunchiului prin pivotare, atunci când persoana se ridică brusc de pe scaun;
- alte leziuni la nivelul genunchiului. Apariția unei rupturi de ligament la nivelul genunchiului poate coincide cu o ruptură de menisc;
- vârsta înaintată, mai ales dacă persoana suferă de boli degenerative (osteoartrita);
- lucrul în genunchi sau genuflexiunile;
- ridicarea de greutăți mari;
- sexul: bărbații sunt predispuși la rupturi la rupturi de menisc;
- obezitatea;
- urcatul pe scări.
În funcție de cauza care a dus la ruptura de menisc, leziunea poate fi:
- traumatică, la persoanele care practică sport constant (de performanță sau de întreținere), din cauza suprasolicitării meniscului.
- Netraumatică, atunci când leziunea meniscului apare pe fondul uzurii cauzate de înaintarea în vârstă (ruptură de menisc degenerativă) și se poate produce la o simplă ridicare de pe scaun.
Simptome
Există situații în care, în prima fază, nu există simptome îngrijorătoare. Poate apărea un pocnet la nivelul genunchiul, ulterior persoana în cauză, putând să-și reia activitățile. După câteva zile pot apărea durerile și inflamația, iar dacă situația e ignorată, o bucățică din menisc s-ar putea desprinde și deplasa în interiorul articulației. Așadar, simptomele includ:
- umflarea genunchiului;
- durere a genunchiului;
- genunchi blocat și rigid;
- genunchiul se îndoaie și se întinde cu greutate.
Tratament
Tratamentul recomandat se va stabili în funcție de tipul rupturii de menisc, de localizarea exactă, de cauză, de vârsta pacientului și de dimensiunea rupturii.
Dacă ruptura este de mici dimensiuni și nici nu provoacă simptome puternice, nu va fi nevoie de o intervenție chirurgicală. În schimb, medicul ortoped va recomanda:
- repaus de la activitatea care a provocat leziunea;
- aplicarea unor comprese cu gheață de mai multe ori pe zi, timp de câte 20 de minute;
- aplicarea unui bandaj în zona genunchiului pentru a împiedica inflamația;
- ridicarea genunchiului, îndoit, deasupra zonei inimii, din poziția culcat pe spate, cu scopul de a reduce inflamația;
- administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene.
Dacă simptomele sunt puternice, iar leziunea este de mari dimensiuni, se va interveni artroscopic (cu ajutorul unei mici camere de filmat, printr-o incizie de aproximativ un centimetru în zona genunchiului). Ortopedul va introduce instrumentele artroscopice printr-o altă mini-incizie și va îndepărta zona de menisc ruptă sau o va repara. Există mai multe tipuri de intervenții care se pot realiza artroscopic, în funcție de gravitatea rupturii: sutură de menisc, menisectomie, implant de menisc artificial și transplant de menisc.
Conduita după artroscopie
Recuperarea este esențială după intervențiile ortopedice, pentru recăpătarea mobilității și a musculaturii. În acest sens, vor fi recomandate exerciții fizice acasă sau la un cabinet de kinetoterapie. Perioada necesară recuperării va fi stabilită de medic, în funcție de dificultatea intervenției care a avut loc.
