Să plantezi un copac, să construiești o casă, să faci un copil – sunt cele trei lucruri importante pe care orice om trebuie să le facă în viață, spune o expresie veche. Mulți părinți spun că au cunoscut fericirea adevărată odată cu venirea pe lume a copilului lor. Dar a crește un copil poate fi o responsabilitate cu multe provocări, iar universul informațiilor ar putea fi o provocare în sine. Articolul prezintă câteva repere utile pentru părinții interesați să afle cum să fie părinți mai buni, cum să îndeplinească cu succes complicata sarcină de a crește un copil sănătos și fericit – sau arta de a face parenting. Dar ce înseamnă mai exact parenting?
Fie că sunteți părinte de bebeluș, proaspeți părinți sau părinți de adolescenți, articolul conține informații utile pentru relația părinte-copil, indiferent de vârsta copilului. Aplicarea informațiilor în viața de zi cu zi poate fi realizată imediat și, conform specialiștilor, ar putea să ofere răspunsuri și soluții punctuale, atât pentru momentele când apar dificultăți în comunicarea cu copiii dumneavoastră, dar și pentru a înțelege mai bine copiii în general, copilul dumneavoastră în special.
Parenting este un concept care oferă părinților o știință a relației cu copilul. Conceptul de parenting este tratat în numeroase cărți, lucrări, studii, cercetări, iar articolul prezintă informații utile și generale despre parenting, dar indică și alte surse de informare. Veți afla despre: noțiuni cheie ale ideii de parenting, ce înseamnă parenting, de ce este important și cu ce ajută, dar și cum parenting-ul este responsabilitatea oricărui părinte interesat de fericirea copilului său.
Ce înseamnă parenting
Dicționare, precum Merriam-Webster, prezintă la noțiunea de parenting, ideea unui proces de a deveni părinte, a unui act de a crește un copil, o acțiune de a avea grijă de cineva. Parenting, privit ca proces, indică faptul că nu este ceva ce se realizează (îndeplinește) automat prin nașterea unui copil, ci implică o știință de a crește copilul, un proces în mișcare, în continuă evoluție.
De asemenea, în exemplele dicționarului, găsim cuvântul responsabilitate – părinții împărtășesc o responsabilitate de a face parenting.
Dicționarul Cambridge indică la parenting: “creșterea copiilor și toate responsabilitățile și activitățile pe care le implică aceasta”.
Așadar, un prim sens al noțiunii de parenting este că a fi părinte presupune responsabilități și activități. Ceea ce indică o atitudine activă din partea părinților – a face ceva – părinții fac ceva pentru a obține statutul de părinți buni. Dar ce fac mai exact părinții prin parenting și ce se poate învăța azi despre idee, astfel încât mâine fiecare părinte să devină mai bun?
Cum să devii un părinte mai bun
A deveni un părinte mai bun, prin parenting, nu înseamnă bifarea unei liste anume de acțiuni. Nu există un singur mod bun sau corect de a crește un copil. Ideea de parenting oferă părinților posibilitatea optării pentru “cel mai bun mod” de a crește un copil și îi sprijină cu câteva principii sănătoase. Cum să devii un părinte mai bun ar putea să rezulte și din învățarea și aplicarea următoarelor idei:
- Copiii se pricep foarte bine să imite
Copiii învață privind și preluând informații din universul din jurul lor. Părinții sunt primul model al copilului și sunt urmăriți în permanență de copii. De aceea, ce face părintele este preluat, imitat și oglindit în comportamentul copilului. Comportamentul este mai puternic decât cuvintele:
„De fapt, îl învățați ceva pe copilul dumneavoastră în fiecare minut al zilei – indiferent dacă intenționați sau nu să transmiteți o lecție. De la modul în care gestionați stresul, la modul în care sărbătoriți succesul și până la modul în care salutați un vecin de pe stradă, copilul dumneavoastră vă observă și află cum să răspundă în diverse situații.”
– Elizabeth Pantley, autoarea cărții The No-Cry Discipline Solution: Gentle Ways to Encourage Good Behavior Without Whining, Tantrums & Tears (McGraw-Hill)
De aceea, ce fac copiii pare secundar. Întrebarea ar putea fi atunci:
Ce fac părinții înainte de ce fac copiii?
- Greșeala e un lucru pozitiv
Atunci când copilul dumneavoastră “greșește”, de fapt obține experiența de care are nevoie pentru a învăța. “Greșeala” e un reper care ajută copilul să obțină informații concrete, din viața reală cu ajutorul cărora se dezvoltă. De aceea, cuvântul “greșeală” ar trebui evitat pentru că, în fapt, greșindd, copilul obține acces la experiență. E indicat ca părinții să le ofere șansa copiilor să acumuleze propria experiență.
“Deși aveți dreptate să preveniți accidentele care ar putea provoca răni, trebuie să-i permiteți copilului dumneavoastră să învețe din propriile greșeli – lecția respectivă inspiră mai bine decât ar putea-o face vreodată o explicație.”
– consideră Christopher Lucas, MD, Profesor asociat, Școala de Medicină a Universității din New York, din New York City, catedra de psihiatrie și Științe comportamentale.
Ceea ce vorbim cu copiii noștri e important, ce cuvinte alegem este și mai important. Tocmai de aceea: e recomandat ca părinții să evite comparațiile și etichetele.
- Fără comparații și etichete
Comparațiile și etichetele nu sunt un instrument util în relația cu copilul dumneavoastră. Nu numai că nu ajută în procesul de a învățare al copiilor, dar pot genera inversul reacției dorite. În schimb, parenting de bună calitate (sau util) înseamnă capacitatea părinților de a recunoaște momentele când acțiunile și reacțiile părinților îl pot ajuta pe copil să învețe și să crească.
- Nu faceți nimic
Copiii au nevoie să se plictisească, spune psihologul Michael Gurian:
„Identitățile lor apar atunci când sunt lăsați de capul lor. Ei iau un creion și desenează sau ies în curtea din spate. Își urmează propriile vise și gânduri. Activitatea va fi auto dirijată și va încuraja auto direcționarea”
– spune psihologul Michael Gurian, autorul cărții Nurture the Nature: Understanding and Supporting Your Child’s Unique Core Personality (Jossey-Bass)
Sarcina părinților este să pună la dispoziția copiilor materialele care i-ar putea tenta, iar apoi să nu facă nimic – adică să îi lase pe copiii să interacționeze cu materiale de artă sau o cutie mare de carton pentru a face o casă, de exemplu. Autorul spune că acest lucru este valabil chiar și pentru copiii mici – deși vor avea nevoie atât de supraveghere, cât și de puțin sprijin, mai ales dacă au tendința de a se agita atunci când sunt singuri.
- Copiii nu încearcă să vă manipuleze
Este de datoria părinților să observe ce se întâmplă în spatele crizelor de plâns și furie. ”Comportamentul nepotrivit” al copilului este un rezultat direct al faptului că nu-și poate controla emoțiile, consideră specialiștii – și una dintre cele mai importante sarcini ale părinților este să-i învețe pe copiii lor cum să facă acest lucru.
„Copilul tău nu se plânge și nu face crize de furie pentru că încearcă să te manipuleze. El nu este intenționat „rău”, spune Elizabeth Pantley, care consideră că izbucnirile alimentate de emoții din partea copiilor foarte mici sunt „biologice, psihologice și absolut normale”.
Mai multe informații și materiale semnate de Elizabeth Pantley aici.
Timp de calitate cu copilul tău
Construirea încrederii copilului dumneavoastră este o sarcină pe termen lung. Abordarea părinților, conform mai multor opinii, ar trebui să fie consecventă, fermă, dar plină de iubire. Timp de calitate alături de copilului dumneavoastră înseamnă crearea unor experiențe din care copilul poate învăța în timp ce se simte iubit deplin și încurajat.
Procesul de evoluție și învățare este continuu, iar munca părinților înseamnă să ofere contextele pozitive în care copiii să dobândească:
- experiență de viață,
- exemple cu ajutorul cărora vor ști să facă provocărilor de mai târziu
- capacitatea de a fi independent
Indiferent de activitățile pe care alegeți să le faceți împreună cu copiii dumneavoastră, se recomandă întotdeauna dialogul real. Specialiștii le recomandă părinților să vorbească cu adevărat cu copiii lor. Părinții nu ar trebui să direcționeze eforturile pentru a face totul cum trebuie, îi schimb ar trebui să învețe să-și asculte real copiii, să recunoască oportunitățile când copiii ar putea să câștige o experiență de viață și să evolueze o dată cu cei mici.
Părinții dispuși să accepte schimbarea, să fie prezenți, atenți și deschiși cu copiii lor au șanse mai mari să devină părinți buni, mai buni, foarte buni. „Nimeni nu vă cunoaște copilul mai bine decât dumneavoastră„, spune Gurian, care îi încurajează pe părinți să aibă încredere în propriile instincte.
Descoperiți mai multe informații despre antrenamentul creierului copilului.
