De ce căscăm și de ce căscatul „se ia”?

cascatul

Căscat, sughiț, strănut… sunt câteva acțiuni involuntare sau parțial voluntare ale corpului uman, care se petrec din diferite motive. Dintre toate acestea, căscatul este cel mai frecvent. Oamenii de știință de la Harvard susțin că o persoană cască în medie de 240 000 de ori în întreaga viață. Dar ce se întâmplă atunci când căscăm și, mai ales, de ce o facem?

Ce este căscatul?

Conform definiției, căscatul reprezintă o mișcare involuntară care se propagă de la mușchii toracici până la diafragmă, laringe și gură.  Căscând, ajutăm la distribuirea unui agent de umectare, numit surfactant, care acoperă alveolele pulmonare. În general, nu putem să căscăm la comandă. Se apreciază că această acțiune este una semi-voluntară și, parțial, un reflex controlat de neurotransmițătorii hipotalamusului.

De ce căscăm?

Un răspuns clar, demonstrat științific, încă nu există. S-au făcut și se fac însă numeroase studii pentru a se putea oferi un răspuns cât mai exact.  Așadar, datele care există în prezent cu privire la căscat sunt doar… teorii. Iată câteva dintre acestea:

  • Anumiți oameni de știință susțin că un nivel scăzut al oxigenului în sânge provoacă această acțiune.
  • Un alt posibil motiv ar fi acela de a-i transmite corpului „să se trezească”. Există situații în care tindem să respirăm superficial: când suntem plictisiți, obosiți sau abia treziți din somn. În aceste situații intervine căscatul, plămânii și țesuturile din preajmă se întind și astfel se previne colapsul căilor aeriene, spun alți specialiști.
  • Cel mai recent studiu asupra căscatului indică faptul că această acțiune apare pentru a regla temperatura din creier. Deschiderea gurii în timpul căscatului face ca pereții sinusali să se expandeze și să se contracte asemenea unui burduf, pompând aer în creier, ceea ce reglează temperatura. Studiul a relevat faptul că oamenii tind să caște mai puțin în timpul iernii. Dacă temperatura scade față de normal, căscatul ar interveni pentru a crește temperatura. Această teorie vine cu o explicație pentru momentele:

→ de oboseală: activitatea creierului e în scădere, ceea ce duce la o scădere de temperatură (și atunci intervine căscatul pentru a o regla);

→ de plictiseală: creierul nu se simte stimulat și începe să-și încetinească activitatea, ceea ce, conduce la o scădere de temperatură;

→ în care căscatul „se transmite” de la o persoană la alta: atunci când te afli în același spațiu cu cineva, ești expus la aceeași temperatură.

Este căscatul contagios?

Și în situația în care se spune că acțiunea de a căsca „se ia”, există diverse teorii, dar niciuna dintre ele demonstrată științific:

  • Un studiu arată că această „contagiozitate” ar putea fi o programare genetică de dinaintea apariției omului pe pământ. Se pare că babuinii aveau un ritual al căscatului prin care era indicat faptul că e vremea de culcare. Babuinul șef era cel care încheia ritualul printr-un căscat în forță.
  • Căscatul „luat” de la cineva arată că ești o persoană empatică, indică un alt studiu, al Universității Baylor din Texas. Cu cât ești mai empatic, cu atât ești predispus să caști atunci când altcineva o face.

Și dacă tot suntem la rubrica „Știați că”, iată alte câteva lucruri interesante:

  • frecvența căscatului scade odată cu vârsta;
  • câinii cască atunci când își văd stăpânii făcând acest lucru, mai degrabă decât dacă văd o persoană străină;
  • 50% dintre cei care văd un clip video sau o poză cu cineva căscând, vor căsca și ei;
  • durata medie a unui „căscat” este de șase secunde;
  • fetusul cască începând cu vârsta de 11 săptămâni.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH