Strănutul poate atinge viteza de 16 kilometri pe oră

strănutul

Prin strănut, omul eliberează cu zgomot aerul din plămâni printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor. Este un act de expulzie convulsivă, semi-automată a aerului din plămâni prin nas și gură.

Care sunt mecanismele strănutului?

Prin strănut (sternutație) se curăță căile respiratorii care de obicei reacționează prin acest proces la pătrunderea unor particule iritante în căile respiratorii.

Expulzarea aerului din plămâni are loc în câteva etape:

  • se acumulează foarte mult aer în plămâni prin inspirare profundă;
  • ochii se închid involuntar (nimeni nu poate strănuta cu ochii deschiși);
  • glota (orificiu al laringelui cuprins între cele două coarde vocale) se blochează;
  • diafragma se îngustează;
  • presiunea interioară a corpului crește brusc;
  • coardele vocale scot un sunet specific;
  • urmează o expirare bruscă, însoțită de eliberarea unor particule umede din plămâni.

Cauzele strănutului

Strănutul poate fi provocat de aerul rece sau umed, praf, inhalare de fum sau gaze toxice (și în general de agenți iritanți, așa cum este piperul, de exemplu), polen, germeni, pielea descuamată a omului sau a animalelor, rinita alergică, depuneri pe căile respiratorii cauzate de diverse boli. Prin strănut, se eliberează în aer salivă și picături nazale care pot conține agenți patogeni. Din acest motiv, este indicat să strănutăm acoperind gura și nasul cu o batistă (șervețel) și să ne spălăm imediat pe mâini.

Curiozități

Strănutul poate fi enervant, însă există și câteva curiozități amuzante legate de acesta. Știați că una din patru persoane strănută când se uită la soare sau spre o lumină puternică? Sau că aerul expulzat din plămâni în timpul strănutului poate atinge viteze de 16 km/h, iar particulele umede eliberate pot ajunge până la cinci metri distanță?

Rareori se întâmplă ca omul să strănute o singură dată. În general, un strănut este urmat de alte 2-3, ca reacție a organismului la încărcarea căilor respiratorii cu substanțe iritante. Este modul său de a se asigura că totul a fost curățat perfect.

Știați că nu putem strănuta în timp ce dormim? Explicația este simplă: strănutul este o acțiune reflexă care nu poate avea loc în somn, când suntem relaxați. Dacă totuși organismul simte că este necesar un strănut, cu siguranță omul se trezește pentru această acțiune.

Există un mit conform căruia inima se oprește pentru o clipă atunci când strănutăm. Într-adevăr, presiunea acumulată în piept poate schimba fluxul sângelui și ritmul bătăilor inimii, făcându-ne să credem că „ne-a stat inima în loc”, ratând o bătaie, însă nu este adevărat.

Donna Griffiths din Worcestershire, Anglia, susține că deține recordul pentru cel mai lung strănut. Ea susține că a strănutat continuu din data de 13 ianuarie 1981 și până la 16 septembrie 1983, adică un total de 978 de zile. Femeia nu a spus ce anume i-a provocat strănutul și nici cum s-a oprit.

Zgomotul pe care îl facem atunci când strănutăm este provocat de forța cu care aerul este expulzat prin nări și prin gură în timpul strănutului.

Știați că în fiecare limbă a pământului strănutul are altă denumire onomatopeică prin care este recunoscut? Dacă în română spunem „hapciu”, englezii numesc sunetul făcut de strănut „achoo”, italienii „hapsu”, francezii „atchoum”, suedezii „atjo”, japonezii „hakushon”.

Superstiții legate de strănut

  • În vremurile de demult, oamenii credeau că strănutul este semn că sufletul, situat în cap, vrea să iasă. De atunci datează obiceiul de a pune mâna la gură când strănutăm, ca nu cumva să ne iasă pe acolo sufletul.
  • Romanii credeau că prin strănut ies demonii din corp, așa că îi urau celui care strănuta „Noroc!”.
  • În Anglia Evului Mediu, oamenii credeau că în timpul strănutului sufletul încearcă să iasă, dar binecuvântarea „God bless you!” îl silea să rămână.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH