Agresivitatea este influențată de moștenirea genetică și de factorii de mediu, dar poate fi redusă cu ajutorul tratamentului, conform dr. Emil F. Coccaro. „De fapt, este o triadă complexă de emoție, cogniție și comportament. Emoția este furia, la nivel cognitiv se produce ostilitatea iar la nivel comportamental – agresiunea”. Din perspectiva studiilor psihiatrice, analizarea agresiunii premeditate sau impulsive este cea mai relevantă. Agresiunea premeditată este orientată către un scop, în timp ce agresiunea impulsivă derivă din frustrare sau frică. „Starea de agresivitate poate fi legată și de caracteristicile neurobiologice”. Medicamentele folosite pentru tratarea agresivității și impulsivității includ litiu, SSRI, reglatori de dispoziție, neuroleptice și beta-blocante. Acestea pot suprima agresivitatea pe parcursul tratamentului, dar nu o vindecă. Neuroreabilitarea și terapia cognitiv-comportamentală specifică, numită terapie de relaxare cognitivă, respectiv dezvoltarea abilităților de coping, sunt abordările non-psihotrope pentru tratarea agresivității. Acestea contribuie atât la reducerea progresiei, cât și la diminuarea problemelor de procesare a informațiilor sociale pe care le au indivizii agresivi.
