„Bărbații și femeile nu au atacuri de cord în același mod, așa că de ce ar trebui ca orice altceva să fie la fel? Deci, există diferențe în ceea ce privește semnalele de durere în creier și măduva spinării”- Dr. Meera Kirpekar, profesor asistent clinic la NYU Langone.
- Până în 2016, peste 80% dintre studiile privind durerea au implicat doar participanți de sex masculin – fie că era vorba de oameni sau de șobolani.
- Majoritatea datelor despre durere au fost colectate de la participanți de sex masculin, ceea ce ar putea explica de ce unele analgezice nu sunt la fel de eficiente pentru femei cum sunt pentru bărbați.
- Dar femelele sunt supuse unor fluctuații hormonale continue de-a lungul vieții care au un impact asupra sensibilității lor la durere, spre deosebire de masculi.
- Potențialele participante de sex feminin la studii au fost în mare parte lăsate în afara cohortelor de studiu, până în 2016.
Începând din 2016, în Statele Unite ale Americii a devenit cerință ca în cererile de granturi pentru studii să se justifice alegerea sexului animalelor folosite în cercetare, astfel încât subiecții de sex feminin au început să fie incluși în studiile despre durere.
TREI TEORII DIFERITE
Dr. Kirpekar a menționat că există trei teorii de lucru pentru modul în care diferite organisme procesează diferit durerea:
„[Prima teorie se referă la] estrogen, un hormon care controlează dezvoltarea uterului, a ovarelor, a sânilor și reglează menstruația. În funcție de locul în care este localizat acel estrogen și de cantitatea [acestuia], acesta poate fie să agraveze durerea, fie să o amelioreze. Testosteronul, care este hormonul implicat în dezvoltarea penisului, a testiculelor și a prostatei, poate atenua durerea. Și, de fapt, unii pacienți cu dureri cronice pot chiar să ia tratamente cu testosteron. Așadar, femeile pot avea dureri agravate din cauza nivelului lor ridicat de estrogen. Iar bărbații cu testosteron scăzut pot procesa durerea în mod similar cu femeile.”
„A doua diferență constă [în] celulele imune numite microglia”, a continuat ea să explice. „Microglia sunt, în esență, celulele imune ale creierului. Teoria este că blocarea microgliei blochează și durerea. Când microglia este blocată la bărbați, se blochează și durerea. Dar acest lucru nu a funcționat în cazul femeilor. De ce? Femeile folosesc celule imune numite celule T în loc de microglia pentru a-și controla răspunsul la durere. [Cu toate acestea], femeile care nu au atât de multe celule T procesează de fapt durerea ca și bărbații”, a continuat Dr. Kirpekar.
„Ultima teorie implică acidul ribonucleic (ARN). ARN-ul este materialul genetic care transportă mesajele în corpul nostru. Femeile au niveluri ridicate de ARN în fluxul sanguin în comparație cu bărbații. Este teoretizat faptul că aceste niveluri ridicate duc la o predispoziție pentru durere cronică. Multe dintre aceste molecule de ARN sunt codificate de genele de pe cromozomul X. Întrucât femeile au doi cromozomi X, ele sunt mai predispuse să dezvolte durere cronică”, a explicat Dr. Kirpekar.
TRATAMENTE EFICIENTE PENTRU BĂRBAȚI ȘI FEMEI
Dr. John A. Pollock (profesor și co-director al Consorțiului de Cercetare a Durerii Cronice de la Universitatea Duquesne) a precizat că cercetătorii încep să observe în studiile pe șobolani că procesele au multe diferențe specifice fiecărui sex, iar aceste diferențe trebuie clarificate. Conceperea tratamentelor la fel de eficiente pentru bărbați, cât și pentru femei se bazează pe cunoașterea diferențelor de răspuns la durere între bărbați și femei, consideră Dr. Jelena M. Janjic, profesor asociat la Școala de Farmacie de la Universitatea Duquesne.
Sursa: medicalnewstoday.com
