- Demența este o categorie largă de tulburări care afectează capacitatea unei persoane de a-și aminti, de a raționa și de a comunica cu ceilalți. Demența este adesea progresivă și poate deveni mai greu pentru persoanele cu demență să comunice și să interacționeze cu cei din jur. Persoanele cu demență pot avea dificultăți de memorie și de comunicare.
- Un nou studiu arată că intervențiile de terapie prin muzică pot îmbunătăți interacțiunile sociale dintre persoanele cu demență și îngrijitorii acestora. Constatările indică faptul că terapia prin muzică poate, de asemenea, să diminueze suferința îngrijitorilor.
Studiul recent publicat în Alzheimer Disease and Associated Disorders a constatat că utilizarea unei forme specifice de terapie prin muzică a contribuit la îmbunătățirea angajamentului social în rândul persoanelor cu demență și al îngrijitorilor acestora. Intervenția a redus, de asemenea, stresul îngrijitorilor.
Muzicoterapeutul Scott Horowitz, LPC, consilier profesional licențiat și profesor asistent clinic în cadrul Colegiului de Nursing și Profesii în domeniul sănătății de la Universitatea Drexel, care nu a fost implicat în studiu, a explicat că luarea în considerare a preferințelor personale este o componentă esențială a terapiei prin muzică:
„Muzica cu cel mai mare impact este cea preferată de fiecare. Există, de asemenea, multă subiectivitate în ceea ce privește modul în care experimentăm muzica. Astfel, muzica pe care o persoană o consideră relaxantă ar putea fi de fapt declanșatoare pentru o altă persoană – amintirile sale sunt atașate de muzica pe care a experimentat-o.”
Autorul studiului și neurologul Dr. Borna Bondkarpour, profesor asociat de neurologie la Northwestern Medicine din Chicago, a menționat pentru MNT cele mai importante descoperiri ale acestora:
„Datele noastre preliminare arată că muzica poate ajuta [la] îmbunătățirea angajamentului social între o persoană cu demență și cei dragi acesteia. De asemenea, poate scădea nivelul de stres al partenerilor de îngrijire”.
Studiul a durat doar 12 săptămâni, astfel încât efectele pe termen lung ale intervenției nu au fost evaluate. Dimensiunea eșantionului a fost destul de mică, astfel că este nevoie de mai multe date înainte ca experții să poată face generalizări.
Sursa: sciencealert.com