Variola maimuței este o boală virală. Variola maimuței umane a fost recunoscută ca boală umană în 1970.
Transmiterea la om are loc prin contactul cu un animal, cu un om infectat sau cu materiale corporale umane care conțin virusul. Transmiterea între oameni are loc în principal prin intermediul picăturilor respiratorii mari. De asemenea, virusul poate pătrunde în organism prin fluidele corporale.
Prin secvențiere au fost identificate două tipuri distincte:
- variola maimuței din Africa Centrală (Bazinul Congo)
- variola maimuței din Africa de Vest
De obicei, variola maimuței din Africa Centrală este asociată cu o boală mai severă, o mortalitate mai mare și o transmitere mai frecventă de la om la om. Diferențele în ceea ce privește severitatea bolii pot fi, de asemenea, afectate de calea de transmitere, de susceptibilitatea gazdei și de cantitatea de virus inoculată.
Cazuri de variola maimuței raportate în prezent
Primul caz a fost raportat de către Agenția britanică de securitate sanitară (UKHSA) la 7 mai 2022 și se crede că este de import. La 14 mai 2022, alte 2 cazuri au fost identificate în Regatul Unit, ambele locuind în aceeași gospodărie, dar fără antecedente recente de călătorie și fără contact cu cazul raportat la 7 mai. Alte 4 cazuri au fost confirmate la 16 mai, de asemenea fără antecedente recente de călătorie în zone endemice, fără legătură cu cazurile raportate la 7 și 14 mai. Toate cazurile raportate la 16 mai au fost bărbați.
La 18 mai, Portugalia a raportat 5 cazuri confirmate și peste 20 de cazuri suspecte. Toate cazurile au fost bărbați tineri și toate au avut loc în Lisabona și în Valea Tagus. Spania a raportat, de asemenea, 8 cazuri suspecte.
Cazuri de variola maimuței raportate în trecut
- 2003: primul focar raportat în afara Africii – de la mamifere infectate importate în Statele Unite.
- în 2018 și 2019: în contextul unui focar amplu în Nigeria, doi călători din Regatul Unit, 1 din Israel și 1 din Singapore, toți cu antecedente de călătorie în Nigeria, au fost diagnosticați cu variola maimuței.
RECOMANDĂRILE Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor:
Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să ia în considerare infecția cu variola maimuței ca diagnostic pentru persoanele care prezintă simptome clinice compatibile.
Organizațiile de sănătate publică ar trebui să ia măsuri de sensibilizare cu privire la posibila răspândire a variolei maimuțelor în comunitățile de persoane care au relații sexuale ocazionale sau care au parteneri sexuali multipli.
Persoanele care prezintă astfel de simptome ar trebui să se adreseze unui specialist. Acele persoane care se angajează cu parteneri sexuali multipli sau care au relații sexuale ocazionale ar trebui să fie deosebit de vigilente.
Cazurile suspecte ar trebui să fie izolate, testate și notificate cu promptitudine. Pentru cazurile pozitive, ar trebui inițiată urmărirea contactelor anterioare și ulterioare. În cazul în care sunt disponibile vaccinuri anti-variolice, ar trebui să se ia în considerare vaccinarea contacților apropiați cu risc ridicat, după o evaluare a raportului risc-beneficiu. Pentru cazurile grave, se poate lua în considerare tratamentul cu un antiviral înregistrat, dacă este disponibil.
Sursa: www.ecdc.europa.eu