- Peste 1 milion de decese în fiecare an sunt atribuite bolilor transmise de țânțari, inclusiv malaria, febra galbenă, febra Dengue, Zika și febra Chikungunya, conform Science Alert.
- Țânțarul înțeapă o persoană infectată cu un virus pe care îl transmite mai departe.
- Într-un studiu publicat recent, cercetătorii au descoperit că unii viruși pot modifica mirosul corporal al unei persoane pentru a fi mai atractiv pentru țânțari, ceea ce duce la mai multe mușcături care permit răspândirea virusului.
Țânțarii localizează gazda prin indicii senzoriali, cum sunt:
- temperatura corpului
- dioxidul de carbon emis de respirație
Mirosurile joacă, de asemenea, un rol. Cercetări anterioare de laborator au descoperit că șoarecii infectați cu malarie au modificări ale mirosurilor care îi fac mai atractivi pentru țânțari.
În studiul recent, cercetătorii s-au întrebat dacă și alte virusuri transmise de țânțari, cum ar fi Dengue și Zika, pot modifica mirosul unei persoane pentru a o face mai atractivă. De asemenea, cercetătorii au dorit să afle dacă există o modalitate de a preveni aceste modificări.
Cercetătorii au plasat șoareci infectați cu virusul Dengue sau Zika, șoareci neinfectați și țânțari într-unul dintre cele trei brațe ale unei camere de sticlă. Când au aplicat un flux de aer prin camerele șoarecilor pentru a canaliza mirosurile acestora spre țânțari, au constatat că mai mulți țânțari au ales să zboare spre șoarecii infectați decât spre șoarecii neinfectați.
Dioxidul de carbon a fost exclus ca motiv pentru care țânțarii au fost atrași de șoarecii infectați, deoarece, în timp ce șoarecii infectați cu Zika au emis mai puțin dioxid de carbon decât șoarecii neinfectați, șoarecii infectați cu Dengue nu au schimbat nivelurile de emisie.
De asemenea, a fost exclusă temperatura corporală ca potențial factor de atracție și a fost evaluat rolul mirosurilor corporale în atracția crescută a țânțarilor față de șoarecii infectați.
După ce au plasat un filtru în camerele de sticlă pentru a împiedica mirosurile de șoareci să ajungă la țânțari, cercetătorii au constatat că numărul de țânțari care zburau spre șoarecii infectați și neinfectați era comparabil, ceea ce sugerează că mirosul șoarecilor infectați atrăgea țânțarii spre ei.
Au fost izolați 20 de compuși chimici gazoși diferiți din mirosul emis de șoarecii infectați. Dintre aceștia, trei au stimulat un răspuns semnificativ în antenele țânțarilor. Când au fost aplicațo acești trei compuși pe pielea șoarecilor sănătoși și pe mâinile voluntarilor umani, doar unul singur, acetofenona, a atras mai mulți țânțari în comparație cu martorul. Șoarecii infectați au produs de 10 ori mai multă acetofenonă decât șoarecii neinfectați.
În mod similar, cercetătorii au constatat că mirosurile colectate de la subsuorile pacienților cu febră Dengue conțineau mai multă acetofenonă decât cele de la persoane sănătoase.
Aceste constatări implică faptul că virusurile Dengue și Zika sunt capabile să crească cantitatea de acetofenonă pe care gazdele lor o produc și o emit, făcându-le și mai atractive pentru țânțari. Atunci când țânțarii neinfectați mușcă aceste gazde atractive, aceștia pot continua să muște alte persoane și să răspândească și mai mult virusul.
Următorul pas, spun cercetătorii, este de a investiga dacă vitamina A din alimentație sau derivații săi ar putea reduce atracția țânțarilor pentru persoanele infectate cu Zika și Dengue și, ulterior, ar putea reduce bolile transmise de țânțari pe termen lung.
Sursa: sciencealert.com
