Distimia sau depresia nevrotică este o formă de depresie continuă pe termen lung (cronică).
Ca și în alte tipuri depresie, persoanele afectate de distimie pot experimenta sentimente de tristețe profundă, deznădejde și incapacitatea de a se simți fericiți indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Deși astfel de simptome sunt prezente în toate formele de depresie, distimia presupune astfel de simptome persistente pe parcursul mai multor ani. De aceea este important să știi cum să recunoști depresia și diferitele tipuri de depresie pentru a primi ajutor de specialitate.
Natura constantă a simptomelor înseamnă că distimia poate afecta activitățile zilnice, precum școala sau munca, dar și relațiile personale.
Cu toate acestea, distimia poate fi tratată eficient cu o combinație de medicamente și terapie.
Articolul prezintă ce este distimia și de ce apare, care sunt semnele și simptomele, precum și care sunt factorii de risc pentru o tulburare distimică.
Cuprins:
- Ce este distimia și de ce apare?
- Distimia: simptome și semne
- Factori de risc pentru o tulburare distimică
- Distimia: prevenție
Ce este distimia și de ce apare?
Distimia este o formă de depresie cronică ce se prelungește de-a lungul mai multor ani. Pacienții pot experimenta sentimente de tristețe și gol interior, pierderea interesului pentru activitățile zilnice și dificultăți în a desfășura chiar și sarcinile zilnice banale.
De asemenea, distimia poate provoca o stimă de sine scăzută și sentimentul de lipsă de speranță. Astfel de stări pot dura ani de zile și pot afecta toate planurile vieții pacientului.
Distimia, cunoscută și sub numele de tulburare depresivă persistentă, este la fel de severă ca depresia majoră, chiar dacă starea depresivă variază de la ușoară, la moderată sau severă.
Cauza exactă din care apare distimia este necunoscută. Ca și în cazul depresiei majore, poate implica mai mulți factori precum:
- Modificări fizice la nivelul creierului
- Chimia creierului
- Trăsături moștenite
- Evenimente și întâmplări din viața pacientului: evenimente traumatice, pierderea persoanelor dragi, probleme financiare
Distimia: simptome și semne
Distimia poate provoca simptome ce apar și dispar, de obicei pe parcursul mai multor ani.
Intensitatea simptomelor se poate schimba în timp, dar, de obicei, simptomele nu dispar pentu perioade mai lungi de două luni la rând. De asemenea, episoadele de depresie majoră pot apărea înainte sau în timpul depresiei nevrotice.
Distimia poate avea manifestări precum:
- Tristețe, senzație de gol, depresie
- Pierderea interesului pentru activitățile zilnice
- Oboseală și lipsă de energie
- Stimă de sine scăzută și autocritică exagerată
- Dificultăți de concentrare clară și probleme în luarea deciziilor
- Probleme în a duce sarcinile la bun sfârșit și la timp
- Irascibilitate, nervozitate
- Evitarea activităților sociale
- Sentimente de vinovăție și îngrijorări cu privire la trecut
- Poftă de mâncare scăzută sau mâncat compulsiv
- Probleme de somn
- Senzație de disperare, deznădejde
În cazul copiilor, depresia nevrotică poate include o dispoziție depresivă alternată cu irascibilitate și izbucniri de furie.
Factori de risc pentru o tulburare distimică
Tulburarea distimică debutează adesea în copilărie, adolescență sau la vârsta adultă tânără și continuă o perioadă lungă de timp.
Anumiți factori pot să crească riscul de tulburare distimică, iar printre aceștia se numără:
- Rudă de gradul întâi cu tulburare depresivă majoră sau alte tulburări depresive
- Evenimente de viață traumatice sau stresante
- Trăsături de personalitate precum: negativismul, stima de sine scăzută, personalitate prea dependentă sau autocritică
- Antecedente de tulburări de sănătate mintală, cum ar fi o tulburare de personalitate
Distimia: prevenție
Nu există o modalitate sigură de a preveni distimia, dar deoarece debutează adesea la vârste fragede, identificarea copiilor cu risc de a suferi de această afecțiune poate ajuta.
Strategiile care ajută la reducerea sau prevenirea simptomelor includ:
- Măsuri de a controla stresul
- Sprijinul prietenilor și al familiei
- Urmarea unui tratament de la primele semne
