Echipa de cercetare DDS Diagnostic, în parteneriat cu Institutul Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei, a publicat, recent, un studiu prin intermediul căruia a fost evaluată influenţa complexelor proteine-zaharuri asupra stabilităţii şi funcţionalităţii proteinei C reactive (CRP), în urma expunerii constante la temperaturi ridicate. Proteina C reactivă este o proteină plasmatică. Deoarece are un rol esenţial în evoluţia inflamaţiei cronice, este un biomarker utilizat pentru diagnosticul unor importante afecţiuni medicale, precum colita ulcerativă, bolile cardiovasculare, sindromul metabolic. Un nivel ridicat al proteinei C reactive indică prezenţa unui proces inflamator.
Proteina C reactivă poate fi determinată cu ajutorul testelor rapide de diagnostic in vitro, care adesea se bazează pe o reacţia de tip antigen-anticorp pentru a depista proteina. Legăturile realizate între antigen şi anticorp pot fi influenţate de numeroşi factori, motiv pentru care utilizarea unui control pozitiv este importantă pentru a evita rezultate eronate. Testele rapide de diagnostic in vitro se depozitează de obicei la temperatura camerei, fără a exista condiţii speciale de păstrare, însă din cauze diverse, pot fi influenţate de numeroşi factori, precum temperaturile ridicate din sezonul cald. Controlul pozitiv trebuie, prin urmare, să reziste în condiţii variate, inclusiv temperaturi ridicate.
Pentru dezvoltarea controlului pozitiv al testului rapid de diagnostic in vitro pentru CRP, a fost iniţial determinată concentraţia optimă de proteină C reactivă care va fi folosită. Cu scopul îmbunătăţirii stabilităţii proteinei, a fost utilizată sucroza.
Rezultatele studiului au confirmat că sucroza creşte stabilitatea proteică. După o expunere la 40°C, proteina nu a fost afectată din punct de vedere structural, însă a fost constatată o pierdere a imunogenităţii, probabil din cauza modificărilor conformaţionale. Probele care au fost realizate utilizând raportul optim dintre proteină şi sucroză au rămas active şi după 22 de zile de expunere la 40°C. Studiul a demonstrat şi că expunerea complexelor CRP-sucroză la radiaţii Gamma poate conduce la creşterea stabilităţii la temperaturi ridicate, în special la dozele de 2kG, efect ce nu a fost descris anterior în literatura ştiinţifică.