A venit vara, și odată cu ea ne paște și invazia căpușelor. În cazul în care ne pregătim să ieșim în aer liber sau trăim la curte, trebuie să fim foarte atenți la pericolul reprezentat de aceste insecte, transmițătoare de boli grave. Una dintre cele mai periculoase infecții pe care o poate transmite căpușa este boala Lyme.
Boala Lyme (borrelioza) – cauze
Această boală este transmisă doar de căpușele din genul Ixodes, care sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia burgdorferi. Trei dintre genospeciile acesteia sunt direct implicate în provocarea bolii Lyme. De obicei, insectele purtătoare sunt mai des întâlnite în zonele mai sălbatice, unde trăiesc cerbi, căprioare sau șoareci. Pentru ca un om să se infecteze, este necesar ca insecta să rămână atașată de piele încă 17 ore de la momentul mușcăturii. De aceea, după ce facem excursii în aer liber este foarte important să ne verificăm toată suprafața pielii, pentru că, la momentul mușcăturii, căpușa eliberează un anestezic care ne face să nu ne dăm seama de existența ei. Cu cât mai repede o identificăm, cu atât mai mari sunt șansele de vindecare. Se recomandă să se evite contactul direct cu solul și vegetația, mai ales în lunile mai, iunie și iulie, când căpușele încă nu au ajuns la maturitate și sunt mai greu de observat.
Diagnosticare
Diagnosticul precis de borrelioză se pune în urma analizelor de laborator: PCR și microscopia în câmp întunecat, care evidențiază prezența bacteriei Borrelia burgdorferi în sânge sau în lichidul cefalo-rahidian. Se recomandă ca testele serologice să fie repetate după minimum o lună de la mușcătura unei căpușe, chiar dacă primul test a fost negativ, pentru că anticorpii se formează progresiv, în urma infectării.
Boala Lyme are trei stadii:
- I. Este o perioadă în care 60-80 % dintre pacienți se confruntă cu un eritem migrator, asociat uneori cu simptome similare cu cele ale gripei.
- II. Apare la câteva săptămâni sau chiar luni după mușcătură și se caracterizează prin dureri musculare și articulare, multiple tulburări neurologice și cardiace.
- III. Se manifestă după câteva luni sau ani, prin acrodermatită cronică atrofică, encefalomielită, alterarea simțurilor, convulsii, afectare cognitivă, hemipareză, prepareză spastică sau tetrapareză.
Tratament
În stadiile incipiente, boala se tratează cu antibioticele recomandate de medicul specialist. Uneori, acesta trebuie repetat la anumite intervale. În cazurile grave, descoperite tardiv, persoanele afectate pot rămâne cu sechele neurologice sau cognitive.