Epilepsia este o afecțiune caracterizată de crize care apar ca urmare a unei activități electrice anormale la nivelul creierului. Copilul afectat de epilepsie trebuie supravegheat cu atenție, aceeași recomandare fiind valabilă și în cazul traumatismelor craniene puternice.
Mecanismele epilepsiei
Epilepsia este o afecțiune neurologică (este implicat creierul și sistemul nervos) în care o persoană dezvoltă crize epileptice cu originea în creier. Creierul uman este compus din mai multe milioane de neuroni, care folosesc semnale electrice pentru a controla funcțiile, simțurile și gândurile corpului. Atunci când aceste semnale sunt perturbate, apare criza epileptică. Deși poate părea înspăimântător să asistați la o criză epileptică, majoritatea durează de la câteva secunde la câteva minute; mulți copii ajungând în timp să le depășească.
Trebuie subliniat faptul că nu toate convulsiile sunt epileptice, existând anumite afecțiuni care seamănă cu epilepsia, inclusiv sincopa (scurtă pierdere a conștienței), care apare din cauza unei scăderi în tensiunea arterială și convulsiile febrile datorate unei creștere subite a temperaturii corpului când copilul este bolnav.
Crizele epileptice
Există mai multe tipuri de crize epileptice, în funcție de regiunea din creier care este afectată. Tipurile principale sunt: crizele focale (denumite și parțiale) și crizele generalizate. Crizele focale afectează doar o parte din creier, în vreme ce crizele generalizate afectează ambele părți din creier. În general, adulții și copiii au același tip de criză, deși unele pot fi mai comune în copilărie decât la maturitate.
Simptomele observate de obicei includ: tresărirea corpului (convulsii), mișcări repetitive, senzații neobișnuite precum un gust ciudat în gură, un miros neobișnuit sau o senzație persistentă în stomac. Sunt crize epileptice în care copilul este conștient de ce se întâmplă, dar și crize în care nu este și nici nu își amintește ulterior. Crizele epileptice nocturne afectează tiparul de somn și lasă copilul cu o senzație de oboseală și confuzie a doua zi.
Cauzele și factorii declanșatori ai epilepsiei
Unii copii ajung să dezvolte epilepsie în urma unei traume cerebrale, fie că este vorba despre o accidentare la nivelul capului, probleme la naștere sau o infecție care afectează creierul precum meningita.
Alte cauze posibile:
- Vase de sânge anormale sau hemoragie cerebrală;
- convulsii febrile în copilărie;
- Infecții materne în timpul sarcinii;
- O nutriție defectuoasă pe durata sarcinii;
- Deficiență de oxigen înainte sau în timpul nașterii.
Epilepsia fără o cauză structurală cunoscută poartă denumirea de epilepsie simptomatică. Mai mult de jumătate dintre cazuri nu au o cauză cunoscută, ceea ce poartă denumirea de epilepsie idiopatică.
Există studii în prezent care sugerează că există un factor genetic implicat în dezvoltarea epilepsiei, care poate varia de la redus la ridicat. Chiar dacă crizele epileptice apar după o traumă sau o modificare structurală se poate să fie o combinație între factorul mecanic și cel genetic.
Printre factorii cunoscuți în declanșarea unei crize se numără:
- Bucuria/entuziasmul;
- Luminile strălucitoare sau intermitente;
- Lipsa somnului;
- Omiterea unei doze din medicația anticonvulsivantă;
- Stresul;
- În cazuri rare zgomote puternice.
Diagnosticul și tratamentul epilepsiei
Diagnosticul de epilepsie este stabilit după cel puțin o criză epileptică. Medicul de familie sau cel pediatru recomandă de obicei și o consultație din partea unui medic neurolog. Alături de prezentarea în detaliu a simptomelor, este util ca părintele să noteze momentul și durata crizelor, precum și o înregistrare video a unei crize pentru a ajuta medicul să stabilească și tipul de crize. Pot fi recomandate și teste de sânge și de urină (pentru a verifica dacă există infecții sau afecțiuni medicale), investigații imagistice, precum tomografie și RMN, dar și electroencefalogramă, care investighează activitatea electrică a creierului.
Majoritatea cazurilor de epilepsie necesită medicație antiepileptică pentru a ține sub control crizele; însă aceasta nu le poate opri când apar, nu le poate preveni și nici nu vindecă epilepsia, ci scade riscul de apariție. Aceste medicamente pot cauza efecte adverse, care dispar odată ce corpul se obișnuiește cu medicația sau când doza este corect ajustată. Pentru unii pacienți ajută dieta ketogenică, care ajută la reducerea numărului și a gravității crizelor; aceasta este o dietă cu conținut ridicat de grăsimi și conțnut redus de carbohidrați. Este important ca dieta să fie supraveghează de un medic sau de un nutriționist. Pentru controlul crizelor, medicul mai poate recomanda și stimularea nervului vag, ce implica un dispozitiv care acționează asupra nervului vag. Mai sunt și situații în care se impune intervenția chirurgicală, în funcție de tipul de epilepsie și locul în care debutează la nivel cerebral, ce presupune excizia unei porțiuni din creier.
Traumatismele craniene la copii
O problemă de sănătate care poate să se afle la baza apariției epilepsiei este reprezentată de traumatismul cranian. Acesta are diverse grade de gravitate; în cazul unei accidentări moderate spre grave, copilul poate să își piardă starea de conștiență, să devină amețit și să nu mai răspundă la vocea părintelui, să nu plângă după lovitură (în cazul bebelușilor), să își piardă simțul de orientare, să se confrunte cu tulburări vizuale, să aibă pupilele de mărime inegală sau senzație de slăbiciune la nivelul brațului sau piciorului, să prezinte o criză convulsivă și să vomite mai mult de o dată. Pentru o accidentare moderat-gravă și oricare din simptomele menționate trebuie să sunați imediat la salvare.
În cazul unui traumatism cranian ușor, se observă: un nivel modificat al stării de conștiență, o stare generală bună (copilul este activ și interacționează), a vomitat o singură dată, are un aspect normal. Alături de o monitorizare a copilului, puteți merge la medic dacă considerați că există motive de îngrijorare.
În orice caz, se impune un consult medical de urgență în următoarele situații ulterioare traumatismului cranian:
- Este vorba despre un bebeluș;
- Copilul și-a pierdut starea de conștiență;
- Nu se oprește din plâns;
- Acuză durere de cap și de gât;
- Vomită mai mult de o dată;
- Nu se trezește ușor;
- Este dificil de liniștit;
- Merge sau vorbește anormal.
Este esențial să nu mișcați copilul dacă acesta a suferit o leziune la nivelul gâtului sau al coloanei vertebrale. Dacă vomită sau are o convulsie, trebuie să îi poziționați corpul pe lateral, în timp ce mențineți capul și gâtul drepte; în acest mod veți preveni înecarea cu vomă și îi veți proteja gâtul și coloana.
Pentru un copil mai mare, care nu și-a pierdut conștiența, care este activ și se comportă normal trebuie să aplicați o compresă rece sau cu gheață (nu aplicați gheața direct) pe leziunea afectată. Timp de 20 minute la interval de 3-4 ore trebuie să monitorizați copilul pentru următoarele 24 de ore. Dacă traumatismul a apărut aproape de ora de culcare, verificați respirația și culoarea pielii copilului în timpul somnului, nu are sens să îl țineți treaz. Părintele simte cel mai bine când copilul său nu se simte bine și trebuie să aibă încredere în instinctele sale și să acționeze.
