Medicina romană

istoria medicinei romane

Cunoștințele și practicile medicale pe vremea Imperiului Roman au fost avansate pentru timpul respectiv. Medicina romanilor s-a dezvoltat ca urmare a provocărilor întâmpinate pe câmpul de luptă, dar și din învățăturile grecilor. Printre informațiile pe care romanii le-au preluat de la greci se numără teoria celor patru umori, care a rămas populară în Europa până în secolul al XVII-lea.

Influența greacă

Romanii au avut primul contact cu medicina greacă atunci când practicianul medical Archagathus din Sparta a ajuns la Roma, în anul 219 î.Hr. Alți oameni de știință și medici greci au ajuns în capitala Imperiului fie ca prizonieri de război, fie de bunăvoie, căutând să câștige mai mulți bani, pe baza cunoștințelor de care dispuneau. Romanii le-au permis acestora să continue cercetările teoriilor grecești despre tulburări fizice și mentale și au adoptat multe dintre ideile lor.

Totuși, spre deosebire de greci, romanilor nu le plăcea ideea de disecție, așa că nu au descoperit prea multe despre anatomia umană.

Credințele spirituale din jurul medicinei grecești erau comune și la Roma. Până în secolul al III-lea î.Hr., romanii au adoptat un sistem religios de vindecare numit cultul lui Aesculapius, nume împrumutat de la zeul grec al vindecării. Inițial, au construit altare, dar acestea s-au transformat cu timpul în stațiuni balneare și băi termale, unde erau prezenți și medici. La momentul cuceririi Alexandriei, romanii au descoperit diverse biblioteci și universități bogate în surse documentate despre medicină.

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticarea și tratamentul la romani constau dintr-o combinație între medicina greacă și unele practici locale. Așa cum au făcut grecii înaintea lor, medicii romani efectuau o examinare fizică amănunțită a bolnavului. Totuși, progresele se făceau lent și incomplet. Medicii aveau tendința de a-și dezvolta propriile teorii, ceea ce îi făcea să se îndrepte în direcții diferite.

Remedii din plante

Romanii au folosit o gamă largă de medicamente pe bază de plante, inclusiv:

  • Fenicul – a fost un tratament standard pentru tulburările nervoase, deoarece romanii credeau că are proprietatea de a calma nervii.
  • Salvie – avea o valoare religioasă. Utilizarea sa a fost comună în rândul celor care credeau că zeii îi pot vindeca.
  • Usturoi – medicii recomandau consumul de usturoi datorită efectelor benefice asupra inimii.
  • Schinduf (Trigonella foenum) – era recomandat pentru boli pulmonare, în special pneumonie.
  • Varză – se folosea ca remediu pentru mahmureală și pentru răni.
  • Silphium – metodă contraceptivă, dar și remediu pentru febră, tuse, indigestie, dureri în gât și negi.
  • Salcie – efect antiseptic.

Pedanius Dioscorides, botanist, farmacolog și medic grec, a practicat medicina sub conducerea împăratului Nero și a devenit renumit ca medic al armatei romane. El a scris o farmacopee cu 5 volume, numită De Materia Medica, în care a enumerat peste 600 de tratamente pe bază de plante. Medicii au folosit De Materia Medica pe scară largă pentru următorii 1 500 de ani.

Sănătatea publică

Romanii, spre deosebire de greci și egipteni, credeau cu fermitate în importanța sănătății publice. Știau că igiena era vitală pentru a preveni răspândirea bolilor. Proiectele practice, precum alimentarea cu apă curentă, au fost foarte importante pentru ei. Inginerii Romei au proiectat și construit numeroase apeducte, ceea ce a permis alimentarea multor așezări cu apă. Sistemul de canalizare din Roma era atât de avansat și rezistent, încât nu au fost necesare construcții noi până la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Romanii nu au construit numai canale de alimentare cu apă, ci și băi și toalete publice și spitale. Scopul era să mențină armata sănătoasă și motivată, dar asta nu însemna că cetățenii nu puteau beneficia de aceste inovații:

  • Băi publice – în Roma existau nouă băi publice, fiecare având bazine cu apă la temperaturi variate. Unele aveau și săli de gimnastică sau de masaj.
  • Spitale – romanii antici au înființat primele spitale, pe care inițial le-au proiectat pentru a trata soldații și veteranii.
  • Planificare – ingineri pricepuți, romanii au avut grijă să amplaseze cazarmele departe de mlaștini. Pe lângă pericolele evidente, ei erau conștienți și de legătura dintre mlaștini și țânțari și au înțeles că aceste insecte pot transmite boli oamenilor.

Rezumat

Romanii au avut o medicină împrumutată, în mare parte, de la greci și egipteni. Contribuția lor la această disciplină a gravitat în jurul sănătății publice și prevenției bolilor. După căderea Imperiului Roman, cunoștințele medicale din Europa nu au înregistrat progrese semnificative până în perioada Renașterii.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH