Celulele care mor în timpul procesului de apoptoză inhibă inflamația țesuturilor din jurul lor, informează Nature.
Descoperirea arată că, în timpul apoptozei, celulele muribunde eliberează o combinație de metaboliți care influențează comportamentul celulelor vii din jurul lor. Anterior, un alt studiu arăta că analizarea comportamentului celulelor muribunde ar putea conduce către concluzii importante, din perspectiva funcționării întregului organism.
Moartea celulelor face parte din viață
În fiecare secundă, milioane de celule din corpul nostru mor. Acesta este un proces natural, normal, parte din capacitatea organismului de a se regenera, vindeca și adapta la mediul exterior. Cea mai mare parte a celulelor care mor trec prin procesul de apoptoză, care ar putea fi considerat chiar o „sinucidere” celulară, provocată de acțiunea enzimelor numite caspaze, care influențează sute de proteine intracelulare diferite. ADN-ul din nucleu este fragmentat, în cadrul unui proces care are loc la nivelul citoplasmei, în timp ce o anumită lipidă aflată la exteriorul celulei transmite mesaje către celule ale sistemului imunitar (macrofage), generând din partea acestora reacția de a „înghiți” și digera celulele pe cale să moară.
Încă de la prima descriere a apoptozei, era cunoscut faptul că acest proces prin care celulele mor nu provoacă o reacție inflamatorie, spre deosebire de celulele care mor prin necroză.
Cercetări ulterioare au arătat că moartea celulelor apoptotice are un efect antiinflamatoriu, ceea ce a condus către concluzia că injectarea de celule de acest tip ar putea fi folosită pentru tratamentul afecțiunilor și bolilor inflamatorii. Dar despre mecanismul prin care se produce acest efect se cunosc foarte puține lucruri. Se știe că „înghițirea” celulelor apoptotice de către macrofage ajută la repararea țesuturilor, dar moleculele implicate în acest proces încă nu au fost identificate.
Rezumatul procesului
În interiorul celulelor umane sănătoase, aminoacidul arginină este deseori transformat în molecule de ornitină, care fie este folosită în procesul de generare a moleculei de spermidină, fie este transportată la nivel mitocondrial, unde se transformă în citrulină sau alți metaboliți. Până la momentul în care celula începe să moară, proteina PANX1 rămâne închisă. Pe măsură ce procesul de apoptoză avansează, sunt activate caspazele, care provoacă deschiderea PANX1. Producția de spermidină și putresceină se intensifică peste limitele normale. O posibilă explicație ar fi că acțiunea procesului apoptotic se interpune între ornitină și mitocondrie, stimulând producția de spermidină.