Aproape jumătate din populația feminină este afectată de o formă de fibrom uterin. Acesta apare mai ales ca o consecință a excesului de estrogeni, rezultat al unui dezechilibru hormonal. După instalarea menopauzei, majoritatea fibroamelor se resorb. Altele, însă, necesită eliminarea prin metode chirurgicale.
Tipuri de fibrom uterin
Deși sunt formațiuni benigne, fibroamele pot constitui probleme serioase de sănătate, în funcție de dimensiune și localizare. Nodulii fibromatoși se pot localiza și dezvolta diferit, provocând unul dintre următoarele tipuri de fibroame:
- Intramural. Este cel mai des întâlnit și este localizat în profunzimea miometrului, mușchiul care controlează uterul și este responsabil de contracțiile din timpul menstruației, respectiv de cele din timpul nașterii.
- Submucos. Este poziționat în interiorul uterului și este mai ușor de depistat, pentru că acesta provoacă metroragii care ridică semne de întrebare. Deseori, acest tip de fibrom este depistat și în urma i vestigațiilor generate de infertilitate și de imposibilitatea sau dificultatea de a menține o sarcină.
- Subseros. Este o formă mai dureroasa, în care fibromul se dezvoltă pe exteriorul uterului, deseori punând presiune pe vezica urinară și pe intestin.
- Cervical sau intraligamentar. Se localizează fie pe colul uterin, fie pe ligamentele care susțin uterul în cavitatea abdominală inferioară.
Diagnosticare
Ca și în cazul multor altor boli și afecțiuni, este foarte important să nu săriți peste controalele de rutină, mai ales că 3 din 4 femei sunt expuse la această afecțiune de-a lungul vieții. Medicul ginecolog își va da seama dacă la nivelul uterului s-au dezvoltat noduli fibromatoși și, cel mai probabil, pentru identificarea precisă a tipului de fibrom, va recomanda și efectuarea unei ecografii transvaginale sau a unei histerosonograme. Depistarea precoce vă poate feri de intervenția chirurgicală (miomectomie sau histerectomie, în cazurile mai grave), întrucât abordarea chirurgicală se aplică în cazurile în care fibroamele au ajuns deja la dimensiuni mari (peste 5-6 centimetri). În prezent, acestea sunt eliminate tot mai mult prin tehnici minim invazive. Până a ajunge la acest stadiu, însă, ele pot fi tratate și medicamentos.