1. Ce este cancerul de prostată? Din ce cauze apare?
Cancerul de prostată reprezintă o boală neoplazică întâlnită din ce în ce mai frecvent, reprezentând, în prezent, a doua cea mai întâlnită boală neoplazică la bărbați. Reprezintă o patologie cu incidență în creștere, în special în țările dezvoltate, unde speranța de viață este mai mare, vârsta înaintată fiind unul dintre factorii de risc. Alți factori care cresc riscul de adenocarcinom prostatic sunt reprezentați de predispoziția genetică, istoricul familial și de factori etnici (rasa africană face parte dintr-o categorie cu risc crescut de apariție al cancerului de prostată).
2. Ce analize de rutina pot semnala prezenta cancerului de prostată?
Cancerul de prostată poate fi ușor suspicionat prin recoltarea antigenului specific prostatic numit mai simplu PSA. PSA-ul reprezintă o investigație facilă, de rutină, recoltata din sângele venos, ce poate fi efectuată în foarte multe centre de recoltare analize. O valoare peste limita superioară a normalului poate ridica suspiciunea unui cancer de prostată.
Foarte important de menționat este că NU orice valoare mărită a PSA-ului atrage o suspiciune de tumoră malignă a prostatei!!! PSA-ul crescut poate fi datorat și unor afecțiuni inflamatorii/infecțioase la nivel pelvin, exemplul cel mai frecvent fiind prostatitele acute/cronice.
Alte exemple în care valoarea PSA-ului poate fi modificată sunt: tratament hormonal, contact sexual recent, intervenții urologice recente, mersul pe bicicletă, adenomul de prostată gigant.
Este datoria urologului de a le diferenția prin investigații suplimentare.
De asemenea, suspiciunea unui cancer de prostată poate fi investigată clinic, prin efectuarea de către medic a unui tușeu rectal. Imagistic, investigația cu posibilitate de evidențiere a unor zone suspecte de malignitate este RMN-ul multiparametric pelvin, recomandat de către medicul urolog.
Confirmarea diagnosticului de cancer de prostată este obligatoriu un diagnostic anatomopatologic. Altfel spus, este nevoie de o biopsie a țesutului prostatic care se realizează, de preferat, printr-o puncție biopsie prostatică sau printr-o rezecție chirurgicală a țesutului prostatic.
3. Cu cât creste riscul de a face cancer la prostată dacă există/a existat în familie un caz?
După cum am menționat anterior, predispoziția genetică și istoricul familial reprezintă factori importanți de risc în apariția cancerului de prostată. În momentul de față recomandările europene sunt ca persoanele care au avut în familie un caz confirmat de cancer de prostată să înceapă screening-ul anual al PSA-ului mai devreme, începând cu vârsta de 45 de ani!
De asemenea persoanele cu mutații ale genei BRCA2 trebuie să își efectueze PSA-ul începând cu vârsta de 40 ani.
4. Prin ce acțiuni putem scădea riscul de a dezvolta cancerul de prostată?
Nu există strategie de prevenție pentru cancerul de prostată în afara factorilor de risc menționați anterior (vârsta, etnie, istoric familial, predispoziție genetică). Desigur că dieta sănătoasă, exercițiile fizice sau evitarea poluării/substanțelor toxice aduc beneficii, însă în prezent nu există dovezi suficiente pentru a efectua recomandări clare de reducere a riscului de apariție/dezvoltare al cancerului de prostată.
În cazul cancerului de prostată important este controlul urologic periodic al tuturor bărbaților începând cu vârsta de 50 de ani, indiferent dacă prezintă sau nu factori de risc asociați.
5. Care sunt metodele de tratament și ce presupune tratamentul cancerului de prostată?
Există, în prezent, opțiuni multiple de tratament al cancerului de prostată, atât chirurgicale, cât și non-chirurgicale. Aceste variante de tratament trebuie adaptate fiecărui pacient în funcție de numeroși factori precum: scorul Gleason al adenocarcinomului prostatic, extensia loco-regională sau metastatică clasificată prin scorul TNM, scorul ISUP, vârsta pacientului, comorbiditățile asociate, speranța de viață a pacientului și, nu în ultimul rând, preferința personală a pacientului. Decizia de tratament este exclusiv a pacientului, dupa ce au fost prezentate și recomandate variantele de tratament de către medicul urolog și medicul oncolog.
Tratamentul chirurgical constă în intervenția de prostatectomie radicală însoțită sau nu de excizia ganglionilor limfatici loco-regionali. Această intervenție poate fi realizată pe cale deschisă, prin tehnica laparoscopică sau prin tehnica asistată robotic, cea robotică prezentând rezultate funcționale postoperatorii net superioare și cu o recuperare postoperatorie mai rapidă comparativ cu intervenția deschisă sau laparoscopică.
Tratamentul non-chirurgical este foarte variat, metodele de tratament fiind adaptate fiecărui pacient. Subiectul tratamentului cancerului de prostată reprezintă un topic complex, în continuă dezvoltare și cu numeroase studii în desfășurare, de aceea le voi prezenta doar sumar în cadrul acestui articol. Aceste tratamente pot consta în radioterapie/brahiterapie, tratament hormonal, crioterapie, chimioterapie, imunoterapie. Indicația și schema de administrare a acestora este dependentă de stadiul bolii sau de răspunsul favorabil/nefavorabil la prima linie de tratament.
Important de menționat ar fi tratamentul hormonal (antiandrogenic), ce reprezintă un tratament specific cancerului de prostată, care reduce nivelul de androgeni în organism și astfel împiedică semnificativ progresia celulelor canceroase prostatice. Acest tratament prezintă multe indicații în momentul de față, putând fi folosit atât la pacienții care nu pot fi supuși intervenției chirurgicale sau tratamentului radioterapic, la cei cu recidivă tumorală sau poate fi folosit cu rol adjuvant sau rol premergător tratamentului radioterapic.
6. Care este rata de supraviețuire?
Rata de supraviețuire este dependentă de numeroși factori. Este destul de riscant în a generaliza o rată de supraviețuire a cancerului de prostată, întrucât numeroase aspecte precum gradul de extensie, tipul histopatologic, numeroase subtipuri cu agresivitate mare, vârsta și comorbiditățile pacientului, promptitudinea instituirii tratamentului, complianța și răspunsul la tratament reprezintă factori individuali de prognostic care pot modifica semnificativ atât rata de supraviețuire, cât și calitatea vieții pacientului.
Există studii multiple care plasează supraviețuirea la 5 ani a pacienților la aproape 100%, în cazul pacienților care au fost diagnosticați și tratați atunci când boala neoplazică se află în stadiu localizat (intraprostatic) sau regional (cu invazie in ganglionii limfatici de vecinătate sau extensie prostatica extracapsulară). Acești pacienți pot prezenta rata de supraviețuire de peste 90% și la intervale de 10 ani sau 15 ani.
În schimb, în cazul pacienților cu boala metastatică, această rata de supraviețuire scade foarte mult, rata de supraviețuire la 5 ani fiind situată în jurul cifrei de 28-30%.
7. Se poate vindeca?
Cancerul de prostată reprezintă una din bolile neoplazice care POT fi vindecate. Intervenția chirurgicală de prostatectomie radicală are rol curativ (de vindecare). PSA-ul nedetectabil la 6-8 săptămâni postoperator semnifică faptul că pacientul este vindecat în momentul acelei examinări. Rolul PSA-ului se extinde și în cazul pacienților tratați non-chirurgical, valorile descrescătoare până la valori mici certificând eficiența tratamentului.
Este necesar un control periodic și îndelungat al PSA-ului împreună cu alte investigații imagistice și paraclinice efectuate prin serviciul oncologic, întrucât bolile neoplazice pot avea evoluție imprevizibilă și răspuns diferit la tratament.
Cancerul de prostată prin metodele facile de diagnostic, prin perfecționarea tratamentului chirurgical și prin evoluția permanentă a metodelor de tratament adjuvant a devenit o patologie tumorală cu evoluție lentă și cu potențial de vindecare în cazurile diagnosticate în stadiu incipient, tratate corect și precoce.
Surse:
https://www.cancer.org/cancer/prostate-cancer/detection-diagnosis-staging/survival-rates.html
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9020270/
https://www.webmd.com/prostate-cancer/prostate-cancer-survival-rates-what-they-mean
