Ultimele studii la nivel mondial arată că aproximativ 6-7 milioane de copii și adolescenți suferă de incontinență urinară (enurezis). Aceasta poate reprezenta o problemă atât pentru copii, cât și pentru familiile lor.
Incontinența urinară, numită în termini medicali enurezis, este o boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în mod special în timpul somnului. Este absolut normal ca un copil până în vârsta de 3 ani să nu aibă control deplin asupra vezicii urinare. Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, învață să își controleze vezica. Atunci când copilul este mai mare de 4-5 ani și încă mai urinează în somn sau chiar în timpul zilei, avem de-a face cu incontinență urinară.
Enurezisul este de mai multe feluri:
- enurezisul diurn: incontinența urinară apare în timpul zilei;
- enurezis nocturn: incontinența urinară apare în timpul nopții, în somn;
- enurezis mixt: incontinența urinară poate să apară atât pe timpul zilei, cât și noaptea.
De asemenea, enurezisul este catalogat ca fiind:
- enurezis primar, când copilul trecut de 4-5 ani nu a avut perioade mai lungi de șase luni în care să își fi controlat sfincterul vezical;
- enurezis secundar, când copilul are doar rare episoade de incontinență urinară, deși a avut control pe sfincterul vezical pentru o perioadă de șase sau mai multe luni.
Cauzele incontinenței urinare la copii:
- dezvoltare fizică încetinită, care face ca vezica urinară să aibă o capacitate prea mică;
- perioade de somn prea lungi;
- vezica urinară este iritabilă;
- infecții ale tractului urinar;
- constipație;
- malformații anatomice;
- moștenire genetică (dacă ambii părinți au suferit de incontinență urinară, copilul are șanse de 80% să dezvolte această afecțiune);
- anemie;
- diabet;
- insuficiență renală;
- copilul nu merge la toaletă destul de des;
- copilul are probleme emoționale;
- evenimente stresante care apar în viața copilului.
Riscuri și complicații
Riscurile sunt, în cele mai multe cazuri, la nivel psihologic, deoarece enurezisul poate afecta viața socială a copilului și poate duce la scăderea stimei de sine, cu implicații grave pe viitor. Pot, de asemenea, să apară iritații locale. Igiena intimă este foarte importantă.
Abordări terapeutice
Atunci când nu există cauze fizice care să necesite intervenții chirurgicale, tratamentul constă în primul rând în consiliere psihologică. Susținerea familiei este foarte importantă în procesul prin care copilul va scăpa de incontinența urinară.
Recomandări
Atât copilul, cât și familia sa trebuie să înțeleagă că nu este vina nimănui pentru că se întâmplă acest lucru. Incontinența urinară poate apărea la orice copil și dispariția sa depinde de foarte mulți factori.
În nici un caz copilul nu va fi certat sau pedepsit pentru că nu își poate controla vezica urinară.
Este recomandat ca la masa de seară copilul să nu mănânce alimente prea sărate, grase sau dulci.
De asemenea, este recomandat să trimiteți copilul la toaletă înainte de culcare, ca să vă asigurați că adoarme cu vezica goală.
Încurajați copilul să meargă la toaletă de câte ori simte nevoia, fără să amâne momentul.