Impetigo este o infecție cutanată bacteriană comună, superficială și foarte contagioasă, caracterizată prin pustule și cruste de culoare gălbuie.
Infecția afectează straturile superficiale ale epidermei și este cauzată, de obicei, de stafilococul auriu sau de streptococi beta-hemolitici din grupul A.
Articolul prezintă cauzele, simptomele și manifestările precum și metodele de prevenție și tratament ale acestei afecțiuni.
Ce este boala impetigo?
Impetigo este o infecție cutanată contagioasă comună. Bacterii precum staphylococus aureus sa streptococus pyogenes infectează straturile exterioare ale pielii (epidermei). Fața și brațele sunt cel mai des afectate de boala impetigo.
Oricine se poate îmbolnăvi de impetigo, dar afectează cel mai frecvent copiii, în special pe cei cu vârste între 2 și 5 ani.
Se numește impetigo primar cel care afectează pielea sănătoasă și impetigo secundar cel care afectează pielea cu răni sau ciupituri de insecte.
În funcție de bacteria care provoacă impetigo, se face distincția între impetigo streptococic și impetigo stafilococic. Mai există, de asemenea o a treia distincție, denumită impetigo bulos, o formă mult mai rară, care afectează copiii de până la doi ani și se manifestă prin vezicule mai mari, pline cu un lichid gălbui și care nu se sparg foarte ușor. Această formă de impetigo apare în special pe gât, trunchi, axile și în zona inghinală.
Cauzele bolii impetigo
Impetigo este o infecție cauzată de tulpini de bacterii de stafilococ sau streptococ. Acestea pot pătrunde în organism printr-o ruptură a pielii, în urma unor înțepături de insecte, zgârieturi, mușcături sau a unei erupții cutanate. Apoi, aceste bacterii formează colonii.
Impetigo este contagios. Puteți lua aceste bacterii atingând rănile unei persoane cu impetigo sau atingând obiecte folosite de o persoană cu impetigo precum prosoape, haine sau așternuturi.
Cu toate acestea, acestea sunt bacterii comune în mediul nostru înconjurător și nu toate persoanele care intră în contact cu ele dezvoltă boala impetigo.
Unele persoane poartă asemenea bacterii în nas și pot dezvolta impetigo dacă bacteria se răspândește pe piele.
Atât adulții cât și copiii prezintă un risc mai mare de impetigo dacă:
– trăiesc într-un climat cald și umed
– au diabet
– au un sistem imunitar compromis
– au afecțiuni ale pielii, cum ar fi dermatite, psoriazis sau eczeme
– au arsuri (solare sau de orice altă natură)
– au infecții cu care provoacă eczeme sau mâncărimi, precum păduchi, scabie, herpes sau varicela
– au mușcături de insecte
– practică sporturi de contact
Simptome impetigo
În general, impetigo este o infecție ușoară care poate apărea oriunde pe corp. Cel mai adesea afectează pielea expusă, cum ar fi cea din zona feței, în mod special din jurul nasului și a gurii, și cea de pe picioare.
Manifestările bolii impetigo la adulți, dar și la copii, sunt răni roșiatice pe piele. Aceste răni se transformă rapid în vezicule, supurează și se sparg, iar apoi formează o crustă gălbuie. Grupurile de vezicule se pot extinde și acoperi o suprafață tot mai mare de piele. Uneori, petele roșii dezvoltă doar o crustă gălbuie, fără să se vadă vezicule.
Plăgile pot provoca mâncărimi și, ocazional, pot fi dureroase. După faza de crustă, acestea lasă în urmă semne roșii care, în timp, se estompează fără a lăsa în urmă cicatrici (precum cele provocate de varicelă).
În cazul de impetigo bulos, care apare la copiii până în doi ani și care este mult mai puțin frecvent, veziculele sunt mai mari și apar în zona scutecului sau în pliurile pielii. Aceste vezicule pline cu lichid se sparg mai greu și lasă în urmă o margine solzoasă.
Impetigo: tratament și prevenție
Cheia pentru tratarea și prevenția bolii impetigo este o bună igienă personală, precum și menținerea unui mediu curat. Odată contractată infecția, va fi nevoie de multă atenție pentru a o ține sub control și a limita cât de mult posibil extinderea acesteia.
În cazul infectării cu impetigo, contactați medicul pentru ca acesta să determine, prin teste de laborator, bacteria care a provocat boala și să vă poată prescrie antibioticele potrivite. Această afecțiune poate fi tratată atât cu antibiotice locale, sub formă de unguent, cât și, în cazuri mai grave și de forme mai răspândite, cu antibiotice orale. Indiferent de forma de antibiotic aleasă, acesta trebuie prescris de un medic în urma unui examen clinic și a unor analize de laborator.
Surse:
https://dermnetnz.org/
https://www.cdc.gov/
https://www.healthline.com/
https://www.webmd.com/
https://my.clevelandclinic.org/