Într-o zi, un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când
baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost
foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.
Într-o dimineata, când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: „Astazi
o sa facem un desen”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa
deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si
vapoare. Si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
Dar profesoara a zis „Asteptati! Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a
parut ca toti copiii sunt pregatiti. „Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. „Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor: „Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a
desenat o floare rosie cu o tulpina verde. „Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai
frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o
floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus
copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea
sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de
zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.
„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi
placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de
toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu
cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti
începe!”, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult
farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a
transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si
mare ca cea facuta de profesoara.
Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele
facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur. Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un
alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala.
Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoala, profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un
desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar
ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul. „Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci.” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul.
„Cum îsi place tie!” raspunse ea.
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul.
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
Atunci, băiețelul și-a reamintit să deseneze florile așa cum erau ele în imaginația lui și și-a redescoperit creativitatea.
3243