Se spune că într-o zi, doi îngeri care călătoreau împreună s-au oprit la casa unor oameni bogați, să ceară găzduire pentru noapte. Persoanele care locuiau acolo, deși aveau tot ce le trebuia, erau foarte rele. Nu au fost de acord să își primească oaspeții în camera bună, ci i-au găzduit la subsolul casei, într-o încăpere dărăpănată.
Pe când se pregăteau de culcare, îngerul bătrân a observat o gaură în perete. S-a ridicat din pat și a astupat-o. Întrebat de către îngerul cel tânăr despre motivul pentru care a făcut acest gest, pe care bogatul nu îl merita, bătrânul a răspuns: “Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi.”.
Urmându-și călătoria, cei doi îngeri au ajuns în a doua seară la casa unor țărani săraci, care nu au ezitat să își împartă cu oaspeții lor puțina mâncare pe care o aveau. Apoi i-au invitat pe cei doi îngeri să doarmă în cel mai bun loc al casei.
Dimineața, când îngerii s-au trezit, și-au găsit gazdele plângând amarnic. Așa au aflat că țăranilor tocmai le murise vaca, adică animalul care era singura lor sursă de venit. Nervos, îngerul cel tânăr l-a întrebat pe bătrân cum de a fost posibil să se întâmple ceva atât de rău unor oameni buni, în timp ce oamenii răi au primit ajutorul nesperat al îngerului.
Îngerul cel bătrân a răspuns așa cum obișnuia: „Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi”. Apoi, a explicat pe îndelete:
„Când am înnoptat în cămăruța de la subsol, am remarcat că în spatele găurii din perete bogatul ascunsese aur, mult aur. Pentru că avea un suflet rău și nu era dispus să își împartă cu nimeni bogățiile, am zidit gaura, ca nici măcar el să nu mai știe unde a fost.
Aseară, în timp ce ne pregăteam să dormim în casa țăranilor săraci, îngerul morții a venit să își ia tributul – pe soția țăranului. L-am convins să lase femeia în viață și să ia, în schimb, vaca.
După cum observi, lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi.