Artrita reactivă

Artrita reactivă

Artrita reactivă este cunoscută și ca boala Reiter, sindromul Reiter sau artrita Reiter, însă acești termeni sunt tot mai puțin utilizați. Hans Conrad Julius Reiter a fost un medic german nazist. Boala a fost numită cândva după el, deși Reiter nu a fost primul medic care a descris-o. Mai mult, concluziile sale sunt greșite, iar faptul că a fost criminal de război și a efectuat experimente medicale în lagărul de concentrare din Buchenwald fac ca lumea medicală modernă să prefere termenul de artrită reactivă.

Artrita reactivă reprezintă o inflamație a articulațiilor care se dezvoltă că răspuns la o infecție apărută în altă parte a corpului. Pe lângă articulații, această boală poate afecta tractul urinar, provocând uretrita sau ochii, ducând la apariția conjunctivitei.

Cauze:

  • o variație a genei HLA-B27 care poate conduce la apariția artritei reactive la circa 80% dintre persoanele care prezintă această anomalie;
  • infecții gastro-intestinale cu Campylobacter, Salmonella sau Shigella, în special după consumul de alimente depozitate incorect sau insuficient preparate, dar și după episoade cu diaree;
  • infecții cu transmitere sexuală cu Chlamydia trachomatis;
  • infecții streptococice din grupa A;
  • infecții ale tractului uro-genital localizate la nivelul uretrei, vezicii urinare sau vaginului.

Simptome

Artrita reactivă se manifestă în general la 1-3 săptămâni după apariția unei infecții în organism. Medicul Mark A. Marinella, specialist în hematologie și oncologie, spune despre această boală că poate fi recunoscută ușor după simptomele acuzate de pacient: „nu pot vedea, nu pot face pipi, nu pot urca în copac”. Artrita reactivă afectează ochii, tractul urogenital și articulațiile.

Principalele simptome sunt:

  • senzație de arsură la urinare;
  • urinări dese, imperioase;
  • inflamare a prostatei;
  • inflamare a colului uterin;
  • dureri și umflături ale genunchilor sau ale coloanei vertebrale;
  • durere și inflamare a călcâielor și/sau gleznelor;
  • inflamare a tendoanelor;
  • dureri de spate;
  • dureri fesiere;
  • inflamare a penisului;
  • apariția unor noduli tari în talpă și uneori în palmă;
  • conjunctivită;
  • inflamație a irisului ochiului;
  • vedere încețoșată;
  • edem la un singur deget;
  • ulcerații orale care dispar destul de repede;
  • dureri musculare;
  • oboseală excesivă;
  • scădere în greutate;
  • febră și frisoane.

Riscuri și complicații

Dacă boala rămâne netratată pe termen lung, poate provoca afecțiuni cardiace, precum regurgitarea aortică și pericardita.

În cele mai multe cazuri, boala se vindecă integral la aproximativ 6 luni de la apariție.

20-50% dintre pacienți vor avea episoade de reactivare a bolii.

20% dintre persoanele afectate vor dezvolta artrită cronică.

Unii pacienți vor dezvolta spondilită anchilozantă.

Boala afectează frecvent persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, mai des bărbați decât femei.

Persoanele cu HIV sunt supuse riscului de a face artrită reactivă.

Abordări terapeutice

Nu există încă un tratament standard adecvat pentru artrita reactivă.

Medicul poate recomanda antibiotice pentru înlăturarea infecției care a dus la apariția artritei reactive. Va recomanda, de asemenea, medicamente care să reducă durerile și inflamațiile.

Efectele tratamentului apar târziu, după circa 6 săptămâni.

Recomandări

Urmați întocmai tratamentul recomandat de medic.

Prezentați-vă la medic dacă simptomele reapar.

Faceți exerciții fizice ușoare pentru păstrarea mobilității articulațiilor.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH